"Îngrijirea 24 de ore din 24" în Austria şi Elveţia

Izabela Marcinek povesteşte din propria experienţă. "Îngrijitoarele poloneze părăsesc Germania în favoarea Elveţiei", explică îngrijitoarea de bătrâni din Polonia, care a lucrat o lungă perioadă în Germania. "Diferenţele sunt uriaşe, mai ales în privinţa timpului de lucru". În sectorul îngrijirii vârstnicilor la domiciliu, în Germania lipsa pauzelor şi orele suplimentare neplătite sunt la ordinea zilei. În Elveţia, Marcinek se ocupă acum de o doamnă în vârstă de 93 de ani, iar cele 42 de ore de lucru săptămânale sunt respectate.

Faptul că în Elveţia situaţia este mai bună se datorează altor îngrijitoare la domiciliu care au luptat în ultimiii zece ani pentru a impune condiţii mai bune de lucru. În 2015, una dintre aceste îngrijitoare, Agata J. - şi ea originară din Polonia - a câştigat un proces important: angajatorul a fost obligat să îi plătească 13.000 de franci elveţieni pentru ore suplimentare şi pentru timpul în care era la dispoziţia familiei. "A fost o hotărâre istorică", îşi aminteşte Elvira Wiegers de la Uniunea personalului din serviciile publice (vpod), din cadrul sindicatului eleveţian care s-a ocupat de acest caz.

Şi în Germania, o decizie judecătorească recentă ar putea schimba complet situaţia din această branşă. Săptămâna trecută, Tribunal Fedaral al Muncii a decis că îngrijitoarele, majoritatea fiind femei din Europa de Est, au dreptul la salariul minim pe economia pentru toată perioda în care se află la dispoziţia angajatorului. În condiţiile în care locuiesc la vârstnicii pe care îi îngrijesc 24 de ore din 24, teoretic ar avea dreptul la salariul minim pentru aceste 24 de ore lucrate zilnic. Problema poate afecta între 100.000 şi 300.000 de familii.

Elveţia: Contracte reglementate guvernamental

Prin urmare, multă lume priveşte acum din Germania către cei doi vecini de la sud. Elveţia şi Austria sunt mult mai avansate în privinţa reglementării condiţiilor de muncă în îngrijirea la domiciliu. Deşi, ambele state au abordări complet diferite. Guvernul elveţian a elaborat, după decizia din anul 2015, un model de "contract pentru muncă normală" pentru această branşă, care reglementează, printre altele timpul maxim de lucru într-o săptămână (44 de ore), perioadele de timp liber (o zi întreagă şi încă jumătate) precum şi plata pentru orele de lucru din timpul nopţii (cu un plus de 25 până la 50 la sută peste tariful normal, în funcţie de cât de des se trezesc în timpul nopţii pentru a-i ajuta pe vârstnici).

Punerea în aplicare a legislaţiei revine însă fiecărui canton în parte. "Cantoanele mai progresiste au preluat noile reglementări, celelate însă nu", spune Elvira Wiegers. În ultimii ani, au mai avut loc circa alte zece procese în scopul recuperării drepturilor salariale şi s-a înfiinţat reţeaua pentru îngrijitoare "Respekt", care a reuşit să se impună în opinia publică. Mai există încă multe probleme, recunoaşte Wiegers, precum orele suplimentare neplătite, dar "s-a impus faptul că perioada de gardă trebuie plătită".

Timpul de lucru comunicat autorităţilor

Familiile trebuie să plătească mai mult, oferta agenţiilor de intermediere în internet variază de la 4200 la 7400 de franci elveţieni (reprezentând între 3800 şi 6700 de euro), în funcţie de zona de lucru şi de gradul de îngrijire necesar. Multe taxe de intermediere sunt evitate atunci când familiile angajează direct personalul. Elveţia este o ţară scumpă, iar îngrijtoarele primesc mai mulţi bani, lunar net între 2300 şi 2500 de franci (reprezentând 2100 până la 2300 de euro).

Izabela Marcinek lucrează în cantonul Aargau şi a fost angajată direct de familie. "În primele două luni în Elveţia am fotografiat lista cu timpul lucrat şi am trimis pozele prin e-mail autorităţilor pentru control", povesteşte poloneza de 58 de ani. "Bineînţeles că dacă seara aud că vârstnica mea are nevoie de ajutor, mă duc şi o ajut", admite ea. Dacă situaţia se repetă în mod regulat, atunci va discuta cu familia despre adaptarea contractului la noua situaţie, spune Marcinek.

Austria: Independenţa aparentă este criticată

Teoretic şi cei 60.000 de îngrijitori din Austria ar putea negocia. Mai toţi lucrează independent. "Adevărata putere aparţine însă agenţiilor de intermediere, noi nu putem decide prea mult", spune  Csilla, o îngrijitoare din Slovacia, care preferă să nu îşi dezvăluie numele de familie. Lucrează de 20 de ani în Austria: la început fără contract şi, de la introducerea legii privind îngrijirea la domiciliu, din 2007, ca independentă (PFA). "Este mai bine decât înainte, dar jumătate din muncă rămâne la negru", dezvăluie ea.

Îngrijitorii au asigurare şi sunt înregistraţi, dar, lucrând independent nu au niciun drept la ore suplimentare sau plata pentru perioada de gardă. Locurile sunt intermediate de agenţii, care stabilesc preţurile. Costul zilnic pentru un îngrijitor variază între 50 şi 80 de euro brut. Costurile pentru persoanele care au nevoie de îngrijire - între 2400 şi 3000 euro pe lună - sunt preluate de stat, dacă persoanele nu dispun de venituri suficiente.

Angajat sau independent?

Tocmai în Germania, Austria este deseori considerată un exemplu: "Îngrijirea la domiciliu nu poate fi reprezentată de contracte clasice de muncă", spune Daniel Schlör, preşedintele Asociaţiei federale pentru Îngrijire la Domiciliu, care reprezintă agenţiile de intermediere. "Sistemul legislativ de aici nu permite să lucrezi şi să locuieşti la aceeaşi adresă. Avem urgent nevoie de o alternativă ca în Austria".

Wolfgang Mazal, profesor pentru Dreptul Muncii şi Securitate Socială la Universitatea din Viena, nu consideră că modelul austriac poate fi un exemplu pentru Germania, pentru că sistemul este vulnerabil. "Dacă depinzi de indicaţiile celorlalţi", ceea ce fac de fapt îngrijitoarele, "atunci eşti angajat şi nu independent", explică Mazal, care se referă şi la decizia Tribunalului Suprem din Austria, din anul 2011, care califica această activitate ca atare. "Consider că este scandalos ca o decizie judecătorească a unui Tribunal Suprem să fie pur şi simplu ignorată", comentează Mazal. El urmăreşte cu atenţie dezbaterile din Germania şi estimează că şi în Austria vor apărea probabil astfel de plângeri.

Mai e un drum lung până la câştigarea drepturilor

În Elveţia, calea aleasă prin tribunal a fost eficientă pentru îngrijitoare. Acum acestea îşi adaptează strategia. "Când, în trecut, realizam că este vorba de exploatare, aşteptam până la sfârşitul contractului pentru a ajunge la judecată", explică Elvira Wiegers de la sindicatul vpod. Reţeaua "Respekt" organizează acum cursuri şi campanii de informare: "Vrem ca femeile să ştie de la început care le sunt drepturile şi cum trebuie să şi le apere".

Va fi încă multă vreme nevoie de aceste campanii, pentru că sistemul profită de diferenţele salariale din Europa. Se caută acum îngrijitoare din ţări şi mai sărace, care să fie dispuse să lucreze non-stop, pentru a reduce costurile. Csilla constată această tendinţă şi în Austria: "Iniţial au fost femei din Cehia şi Slovacia, apoi românce şi bulgăroaice, acum firmele caută personal de îngrijire în Republica Moldova şi Ucraina".