Străini în propria țară: viața în Donbas sub ocupația rusă

"Chiar dacă apartamentul meu încă ar mai exista, nu știu dacă aș putea trăi acolo. Cel mai probabil nu", spune Viktoria*. Ea a fugit în urmă cu un an din Mariupol la Kiev. Ca urmare a bombardamentelor rusești, blocul în care locuia a fost mistuit de flăcări. Tatăl ei a rămas totuși în Mariupol. Apoi, starea lui de sănătate s-a deteriorat și Viktoria a decis să revină acasă pentru a-l ajuta.

Întoarsă la Kiev, ea povestește pentru DW despre odiseea de șapte zile în patria ei năruită. Pentru a evita frontul, Viktoria a vrut să intre în Rusia prin Belarus, dar la Briansk, polițiștii de frontieră ruși au respins-o pur și simplu din cauza pașaportului ei ucrainean. La Smolensk, un angajat al serviciului de informații interne FSB i-a spus verde în față: "Considerăm că șederea ta în Rusia este nepotrivită", după ce a găsit în telefonul mobil al Viktoriei fotografii cu timbre ucrainene înfățișând motive patriotice.

În cele din urmă, Viktoria a reușit să intre în Rusia din Letonia. Odată ajunsă acolo, spune ea, lucrurile s-au simplificat. Deoarece în Mariupol nu existau specialiști în medicină, ea a trebuit să călătorească împreună cu tatăl ei la Taganrog, în Rusia, pentru a fi operat. În această călătorie, nu a existat nicio problemă la diferitele puncte de control pe care le-au traversat. 

"Este o luptă pentru supraviețuire"

Viktoriei mintea îi fuge mai ales la scenele din Mariupol. La un an de la bombardamentele masive rusești, spune ea, orașul nu s-a schimbat aproape deloc: "Se construiește, dar ei înșiși au pulverizat totul! Acum dărâmă casele distruse și construiesc altele noi în alte locuri". Viktoria spune că are impresia că doar o treime din foștii locuitori au rămas în oraș.

De muncit o poţi face numai pe șantierele de construcții, în sectorul municipal și în comerț. Mulți muncitori din construcții provin din Rusia și primesc salarii mai mari decât localnicii. Marile fabrici de fier și oțel, cândva cei mai importanți angajatori din oraș, au fost închise temporar la începutul ofensivei rusești din 24 februarie, potrivit proprietarului Metinvest. Închise sunt și astăzi.

Beneficii sociale nu există, spune Viktoria, nici măcar pentru șomeri, iar livrările de ajutoare umanitare au scăzut semnificativ. "Pachetele cu alimente erau distribuite tuturor, dar acum sunt distribuite doar copiilor și persoanelor de peste 65 de ani. Oamenii sunt deprimați. Este o luptă pentru supraviețuire", spune Viktoria.

Însă rușii promiseseră creșteri de pensii după anunțarea anexării regiunilor sudice ale Ucrainei în toamna anului trecut. "Mai întâi toți pensionarii au primit plăți uniforme de 10.700 de ruble (aproximativ 120 de euro, n.r.)", spune Viktoria. Ulterior, pensiile lor ucrainene au fost dublate și convertite în ruble. Acum, însă, pensionarii trebuie să prezinte un pașaport rusesc pentru a primi pensie din Rusia, au declarat diferiți martori pentru DW, independent unul de celălalt. Ca și cum situația nu era suficient de sumbră, prețurile în Mariupol sunt mai mari decât în partea țării controlată de Kiev și decât în Rusia. Doar ouăle de găină și benzina sunt mai ieftine.

Fără pașaport rusesc nu se poate obține un loc de muncă

"Oamenii sunt deprimați. Este lesne de observat că trec prin momente dificile. Să vă mai spun și că mulți s-au apucat de băutură?”, relatează Natalia*, care locuiește într-un sat de la periferia orașului Mariupol. Înainte de potopul de bombe al rușilor împotriva Ucrainei, femeia avea propriul magazin în care vindea carne și lapte. Între timp, mulți dintre clienții ei fie au dat bir au fugiții, fie nu au bani. Oricum, de când mașina i-a fost arsă de bombardamente, Natalia nu-și poate aduce marfa la Mariupol.

Natalia se plânge și ea de prețurile mari și de salariile mici: "La început, oamenii primeau în medie 30.000 de ruble (aproximativ 330 de euro, n.r). Apoi, salariile au fost reduse la mai mult de jumătate și nu au fost plătite timp de mai bine de o lună și jumătate".

În același timp, cresc presiunile asupra ucrainenilor să accepte pașapoarte rusești: "Pentru a lucra în mod oficial ai nevoie de un pașaport iar pentru a obține unul, trebuie să stai la coadă, să ți se refacă documentele pierdute și să fie traduse în limba rusă. Când o cunoștință cu pașaport ucrainean a avut nevoie de acte noi pentru mașina sa, i s-a spus: "Ești străin aici". Și a trebuit să bifeze rubrica "pașaport străin", povestește Natalia.

În pofida situației, starea de spirit din orașul ei este predominant pro-rusă, spune ucraineanca: "Oamenii cred propaganda rusă, care le susură permanent că Ucraina a distrus Mariupol. Un prieten de-al meu a primit un apartament în Mariupol și este foarte recunoscător Rusiei pentru asta. Mai sunt și cei care nu au unde să stea și nu se duc la coadă pentru un apartament, pentru că nu vor să accepte nimic de la ocupanții ilegali”. 

Teama continuă de mobilizare

Natalia spune că nu ar fi auzit de nicio mobilizare pentru războiul împotriva Ucrainei în Mariupol, dar în alte orașe și sate din regiunea Donețk, ocupată din 2014, bărbații se tem în continuare să nu fie înrolați, după ce a existat o mobilizare în Donbas cu puțin timp înainte de începerea invaziei rusești în februarie 2022.

Unul dintre ei este Vladislav* din orașul Ciîsteakove: "M-am ascuns acasă de mobilizare timp de aproape un an. Principalul lucru era să nu fiu trimis la război împotriva propriei mele țări", spune Vladislav, convins că mobilizarea continuă, doar că într-un ritm mai lent.

La fel ca Natalia, el crede că oamenii din regiune sunt în majoritate loiali Rusiei. "Însă nimeni nu spune că aici este Rusia. Îi tot auzi spunând că se duc în Rusia să cumpăre mâncare”. 

* Numele modificate de redacție

Adaptat din limba ucraineană: Markian Ostapchuk