Opinie: O terapie dificilă pentru Franța

Duminică seară, președintele Franței a expediat în sfârșit scrisoarea către cetățeni, anunțată de multă vreme. Aceasta conține 32 de întrebări fundamentale, vizând impozitele, mediul și statul în sine. În scrisoare, Macron explică modul în care vrea să intre din nou într-un dialog cu francezii în săptămânile următoare. Comunicarea e totul, mai ales când e vorba de salvarea unei relații.    

Toată Franța urmează să discute despre întrebări politice elementare timp de două luni, spre exemplu în sediile primăriilor, la serviciu sau chiar la piață. Președintele însuși deschide "marile dezbateri" pe 15 ianuarie în Normandia. Macron încerca ceva asemănător în toamna anului trecut, când a pornit într-un mare turneu de comemorare a sfârșitului Primului Război Mondial, cu obiectivul de a restabili legătura cu poporul și de a reînvia cel puțin câte ceva din spiritul campaniei sale electorale din urmă cu doi ani.  

Își doresc francezii reconcilierea?

Vremea comunicării pare să fi trecut însă, după mai mult de două luni de proteste ale "Vestelor Galbene". În acest weekend, autoritățile au observat că numărul demonstranților a crescut din nou, ajungănd la 84.000 în toată țara, iar violența pare să se extindă. În acest context trebuie să fie permisă întrebarea dacă francezii își doresc, de fapt, o reconciliere cu președintele lor?   

Din scrisoarea lui Macron reiese în mod foarte clar că președintele nu are intenția să-și schimbe politica în mod radical. Mai mult, el încearcă să explice drumul pe care a pornit și convingerile care stau la baza acestuia. Președintele explică, printre altele, că statul francez poate să cheltuie doar în măsura în care ajung suficienți bani în vistierii, insistând că nu poate fi evitată o tranziție economică. El rămâne la poziția de a nu reintroduce impozitele ridicate pentru bogați, abrogate de curând. Așadar, multe dintre subiectele explozive care au dus la crearea mișcării "Vestelor Galbene" sunt neschimbate.

Elixirul vieții pentru "Vestele Galbene"

Se pare că președintele Franței speră să-i mai liniștească pe cei nemulțumiți prin deschiderea sa spre comunicare. Șansele de reușită ar fi cu siguranță mai bune dacă supărările care umbresc relația dintre președinte și popor ar fi doar rezultatul unei serii de neînțelegeri. Dar lucrurile stau altfel, Macron a lăsat să se întrevadă încă din timpul campaniei electorale că își va urma drumul netulburat - e cam ceea ce face acum.

Macron poate să mai lucreze la stilul său, pe care mulți îl percep drept prea arogant, și la mici corecturi ale cursului său politic. În cazul unor schimbări majore, și-ar pierde din credibilitate, la fel ca unii dintre predecesorii săi, care au cedat în fața sindicatelor și a furiei străzii.

Va fi de ajuns ce face Macron? Semnalele "Vestelor Galbene" au fost destul de clare, protestatarilor nu pare să le pese prea mult de ofensiva de șarm a președintelui. Pentru mișcarea de protest, conflictul cu Macron e un elixir al vieții, iar acest lucru nu se va schimba. Dar ce-i cu restul națiunii? Potrivit sondajelor de opinie, aproximativ jumătate dintre francezi sunt de părere că ajunge cu mișcarea de protest. Mai există francezi care își susțin președintele, dar din acest fapt nu reiese încă o strategie clară pentru Macron.

Pe francezi îi așteaptă o terapie lungă

Din acest motiv, procedează probabil în singurul mod posibil pentru un președinte confruntat cu problemele actuale. Macron nu-și trădează convingerile pe baza cărora a fost ales președinte. În același timp promite să se schimbe în privința problemelor de stil și se arată deschis față de toate propunerile care s-ar putea cristaliza în cadrul marilor dezbateri din lunile următoare.

Sigur că speră ca reformele sale să dea roade și ca "Vestele Galbene" să-și mai piardă, între timp, din avânt. E o socoteală cu multe elemente necunoscute, dar s-ar putea să funcționeze. În cazul relațiilor politice însă e valabil același principiu ca în cele interumane: e mai ușor să le distrugi decât să le reconstruiești. Pe Macron și pe francezi îi așteaptă o terapie lungă în lunile următoare - cu un final imprevizibil.