Pachetul de ajutorare care nu ajută nimănui

Nu se stabilise deja că nici un contribuabil nu va mai fi nevoit să salveze vreodată vreo bancă, aflată în impas? Cel puţin aşa sunau promisiunile politicienilor după falimentul consorţiului american Lehman-Brothers, urmat de grava criză financiară. Cu miliarde şi sute de miliarde din banii publici s-a intervenit pentru salvarea băncilor. Acum, alte bănci europene se află în impas şi urmează a fi salvate cu alte miliarde de euro provenite de la contribuabili. Pachetul pe care îl pregătesc europenii pentru al lor copil problemă cuprinde şi 25 de miliarde care vor ajunge în conturile băncilor de top din Grecia.

Încrederea dispărută

Băncile se află în dificultate, după ce clienţii au retras masiv numerar. Decizia a survenit pe fondul lipsei de încredere în politicienii, care promiseseră să scoată castanele din foc. Este probabil însă ca grecii să creadă şi că ministrul german al Finanţelor este atât de rău încât vrea să atenteze la economiile lor. Sau, o a treia variantă, grecii nu mai pot ignora evidenţele şi ştiu deja că un al treilea pachet de ajutorare nu ar putea schimba cu nimic situaţia, după ce alte două programe au eşuat lamentabil.

Nu, situaţia este evident complicată. Grecia este un sac fără fund şi singurul efect pe care noul pachet l-ar putea avea ar fi o temporară acalmie. Întocmai ca şi după pachetele 1 şi 2, care au adus Atenei nu mai puţin de 240 de miliarde de euro, într-o perioadă de cinci ani. Acalmia s-a instalat pentru scurt timp şi în primăvara anului 2012, când din totalul datoriilor s-au scăzut 107 miliarde. Pariem însă că în doi, trei ani, se va dansa din nou Sirtaki, fără Alexis Sorbas, dar cu europeni nervoşi, care de fapt au cu totul alte probleme de rezolvat?

Grexitul - o greşeală

Rămâne întrebarea: ce-i de făcut? Să-i excludem pe greci din Clubul Euro şi să le redăm drahmele, după cum recomandă un faimos economist din München, la fiecare apariţie publică? Valorează atât de puţin ideea unei Europe unite? Nu fac faţă, îi dăm afară? Este evident că proiectul european are dramatice greşeli de construcţie. Criza de la Atena ne ajută să identificăm erorile şi să le corectăm. Dar Europa ar trebui să implice şi solidaritate, să găsească un drum pentru a rezolva împreună problema elenă.

Sunt de înţeles parlamentarii din Bundestag, care votează împotriva unui nou pachet de ajutoare a Greciei. Nu este însă suficient să spui nu. E nevoie şi de idei, propuneri, alternative, pentru a-i păstra pe greci în zona euro.

Solidaritatea - o virtute europeană

Se impune o soluţie inovatoare. Ar putea fi aceasta ştergerea unei părţi din datorie, variantă susţinută şi de FMI? La Washington, sunt destui cei care s-au săturat să se ocupe mereu de un stat european lipsit de importanţă economică, în timp ce ţări cu adevărat sărace se confruntă cu probleme grave. Berlinul nu recunoaşte oficial, dar şi acolo se ştie de mult că altă variantă nu există. Numai că ea va avea alt nume. Nici prelungirea perioadei de returnare a datoriilor la 60 de ani nu este o soluţie, pentru că nici unul din cei care dezbat acum nu ar mai apuca momentul respectiv. E nevoie de curaj, curajul de a accepta realitatea, chiar dacă, în cel mai rău caz, o asemenea decizie ar echivala cu demisia.

Grecia are nevoie de şansa de a-şi construi un sistem economic profitabil, un sistem de impozite care să atragă încasări. Trebuie să ofere grecilor perspective, pentru a nu mai munci în străinătate. E greu de crezut că toate acestea s-ar putea realiza de către actualul premier Tsipras, care până acum nu a reuşit decât să cheltuiească banii publici. Decizia aparţine grecilor. După toate aparenţele, vom asista curând la alegeri anticipate. Europa ar trebui însă să îşi arate partea ei cea mai bună şi să ajute cu un plan de genul Planului Marshall. Acesta ar fi şi cel mai bun răpuns în faţa tuturor euroscepticilor, care demonstrează de mult, nu doar pe străzile din Atena, ci şi în multe alte capitale europene.