Se anunţă o toamnă fierbinte la Atena

Că Tsipras nu mai dispune de o majoritate proprie pentru politica sa de reforme - asta se ştie de mai multă vreme. Politicianul de stânga a fost nevoit în repetate rânduri pe parcursul ultimelor luni să recurgă la sprijinul opoziţiei conservatoare sau social-democrate pentru a asigura în Parlament supravieţuirea fragilei sale coaliţii de stânga-dreapta. În ultimele zile, surse guvernamentale comunicaseră că premierul îşi va pierde definitiv sprijinul în Parlament, dacă vor vota mai puţin de 120 de deputaţi de stânga în favoarea înţelegerii cu creditorii.

În această situaţie s-a ajuns însă. După şedinţa-maraton care a avut loc noaptea trecută în Parlamentul de la Atena cu cei 300 de deputaţi ai săi, doar 117 deputaţi ai Syriza au votat planurile guvernului. Alţi 32 au votat împotrivă şi restul s-au abţinut de la vot. Astfel, premierul şi-a putut adjudeca decisiva victorie numai cu ajutorul mărinimos al opoziţiei. Mai mult decât atât, politicieni de pe băncile opoziţiei au asistat stupefiaţi la certuri între diverşi deputaţi ai Syrizei, purtate în public fără reţineri, şi care au produs prelungirea şedinţei. Liderul grupului parlamentar conservator, Kyriakos Mitsotakis, nu s-a putut abţine de la următorul avertisment: Parlamentul nu este Comitetul Central al stângii, în care să se rezolve disputele interne ale partidului.

Pe unii spectacolul din Parlament i-a enervat, pe alţii probabil că i-a amuzat. Dar situaţia aminteşte de defuncta RDG, în care regimul asigura şi guvernarea şi opoziţia, reuşind sau crezând că reuşeşte să supravieţuiască timp îndelungat fără opoziţie reală. Cert este că lucrurile nu pot continua aşa. Premierul nu-şi poate permite să-şi continue mandatul în timp ce jumătatea din partid care i-a rămas fidelă se declară pentru măsurile de austeritate iar cealaltă mobilizează "comitete de luptă" împotriva "colonialismului UE", de felul celor anunţate de fostul ministru al Energiei, Panaghiotis Lafazanis, demis între timp. În plus, şi şeful opoziţiei a anunţat în timpul dezbaterii din Legislativ că, începând de luni, s-a terminat cu ajutorul dezinteresat oferit partidului guvernamental de stânga.

Tsipras nu are de ales. El trebuie să organizeze alegeri anticipate. Dar el nu le vrea imediat. Mai întâi, probabil la finele lunii, el le va cere deputaţilor votul de încredere. Este o mutare bine chibzuită, fiindcă astfel îi va demasca pe adversarii din propriul partid şi îi va face responsabili pentru eşuarea primului guvern de stânga din istoria ţării.

În ce priveşte anticipatele, opoziţia ar face bine să nu se bucure prea devreme. Chiar dacă premierul va fi în dificila situaţie de a trebui să explice de ce dă înapoi, de ce aprobă acum condiţiile de obţinere a noilor credite, după ce că le demonizase mai înainte, el tot se află în avantaj. Tsipras se numără între cei câţiva politicieni de vârf care pot susţine credibil că nu au legături cu clanurile politice şi cu vechile partide responsabile pentru apariţia celei mai grave crize economice din istoria mai recentă a ţării.