Esențialul este exclus

"Balcanii de Vest" reprezintă un termen tehnic folosit de UE cam de 17 ani. Noțiunea cuprinde statele din fosta Iugoslavie, mai puțin Slovenia, o țară prosperă aflată prea aproape de vest. În locul Sloveniei a fost inclusă în acest grup Albania,un stat fără îndoială balcanic.

Denumirea are un renume prost. Atât în Germania, cât și în întregul Occident. Similar, nici Occidentul nu are doar fani în regiune. Antipatia nu este de ieri de azi și se suprapune clișeului: înapoierea veșnică a Balcanilor vs. aroganța permanentă a Occidentului.

La Viena, nu se va pomeni însă nimic despre "înapoiere" sau "aroganță". Toți se vor comporta ca și cum ar fi vorba de o reuniune de rutină, similară celei de anul trecut de la Berlin, urmând a se aborda chestiuni ca grăbirea apropierii Balcanilor de UE și intensificarea cooperării regionale.

Nimeni nu are chef de Balcanii de Vest

Adevărul e că Germania & co. nu au deloc vreo intenție de a primi prea curând în saturata Uniune Europeană țările sărace și pe jumate eșuate din vestul Balcanilor. Se va repeta în schimb formula consacrată în 2003 la summitul UE de la Salonic: "Viitorul statelor balcanice este în Uniunea Europeană."

Capitalele vestice se tem oricum demult să mai primească în UE (sau în zona euro!) țări cu disciplină bugetară îndoielnică, în stil elen. În plus, vesticii se așteaptă ca printre țările care bat la ușa Uniunii să se mai afle câteva ale căror minorități ar prefera să trăiască la Dortmund (după modelul multor etnici roma din România și Bulgaria) decât la ele acasă, marginalizate și într-o sărăcie lucie.

Vechi dușmănii regionale

Adevărul e că relațiile bilaterale dintre Serbia, pe de o parte, și Croația și Bosnia-Herțegovina, pe de altă parte, s-au înrăutățit în ultimele 12 luni. Aceasta se datorează incapacității elitelor politice din regiune de a recunoaște realitățile din timpul războiului din anii 90 și de a le integra în memoria colectivă a respectivelor state. Rămâne astfel mereu un potențial de ură între țările din regiune.

Mult lăudatul acord de la Bruxelles din 2013, încheiat de Serbia și Kosovo sub mediere europeană, nu a fost până azi aplicat în punctele sale esențiale. Acum se vorbește de o nouă înțelegere istorică de a pune în aplicare respectivul tratat. Paradoxal, misiunea EULEX a UE lucrează la crearea unui sistem de stat de drept în propriul protectorat Kosovo, în timp ce mulți kosovari își caută dreptatea solicitând azil în Germania.

Situație economică dezastruoasă

Nicio țară din vestul Balcanilor nu a revenit încă la stadiul de dezvoltare economică din 1989. Până și în Croația, devenită recent membră a UE, economia este în scădere din 2009 încoace. Acolo unde datele economice sunt ceva mai bune, cum este cazul în Macedonia și Muntenegru, structurile de putere au paralizat viața politică. Cine se uită azi la Bosnia-Herțegovina se întreabă ce a realizat Vestul acolo timp de două decenii în care a asigurat protecția țării. Acest stat nu este nici stabil politic, nici capabil economic.

Ceva merge prost, în ambele direcții.

Chifle puține, mulți refugiați

Dar despre asta nu se vorbește. Se va face schimb de complimente. Se vor coace din nimic povești de succes, în timp ce grupurile de lucru vor enumera pasiv promisiunile neîmplinite de la conferința de acum un an. Vor fi create noi structuri de cooperare în ministere. Lista proiectelor eșuate este cel puțin la fel de lungă precum cea a angajamentelor luate la Berlin în 2014. Nimeni din ambele părți nu are habar cum ar putea fi îmbunătățite lucrurile.

În schimb, tema principală a devenit criza refugiaților. Reprezentanții statelor balcanice vor atrage atenția asupra disfuncționalităților din țările de tranzit Grecia și Ungaria și vor arăta că refugiații de război trec din statul membru Grecia în statul membru Ungaria, traversând statele nemembre Serbia și Macedonia. Grecia, părăsită de Bruxelles, nu îi mai oprește pe refugiați, Ungaria îi oprește printr-un zid nou construit. Ce le rămâne de făcut țărilor balcanice?

Berlinul are o altă problemă: peste 40% din cererile de azil primite vin de la cetățeni din vestul Balcanilor. Așa nu mai merge.

Cu inima în portofel

Indiferent ce se întâmplă la Viena, este clar că Balcanii de Vest nu vor primi prea curând impulsurile economice necesare. Un studiu al Universității din Nisa arată că regiunea ar avea nevoie până în 2020 de investiții de 110 miliarde de euro. Nimeni în Europa nu ar mai aproba acum un pachet de ajutoare de asemenea amploare.

Este relevant poate un exemplu din fosta Iugoslavie: expertul economic Branko Horvat constata în 1968 că Kosovo ar avea nevoie de o creștere economică dublă față de Slovenia pentru a echilibra standardele de viață. Orice altceva ar însemna doar împărțirea costurilor de dezvoltare între națiunile iugoslave. Horvat avertiza încă de atunci că o astfel de situație ar genera mari tensiuni interetnice. Ceea ce ne arată că solidaritatea socialistă prin decret de partid a eșuat în fața realității economice iar Iugoslavia s-a dezintegrat în anii 90, conform profețiilor lui Branko Horvat. Între timp și pentru Vest costurile actuale au devenit mai mari decât investițiile care ar fi fost necesare atunci. Kosovo este cea mai săracă regiune europeană, în timp ce Slovenia este mult mai aproape de Austria.

Modernizare eșuată

Țările slabe au nevoie de modernizare, ale cărei costuri nu le pot suporta singure. Germania și UE sunt frustrate că banii investiți deja în regiune nu au generat progrese notabile. Au fost prost investiți? Au fost prea puțini? Au fost dați pe mâna cui nu trebuia? Poate că formatul de conferințe anuale este unul greșit?

Democrațiilor din vest nu li se poate imputa lipsa voinței de a ajuta. Ele au investit de fapt miliarde în Balcani. O parte din aceste fonduri a revenit însă la sursă. Banii au generat însă prea puțini pași înainte în zonă. De 20 de ani, occidentul este principalul actor economic și politic în Balcanii de Vest. După eșecul Iugoslaviei, un alt eșec european este probabil în regiune. Este un eșec anunțat. Dar despre asta nu se discută la Viena. Această discuție nu va mai putea fi însă amânată la nesfârșit.