"America se autodescompune"

Statele Unite se cufundă în haos şi violenţă. Din California şi până la New York, din Minneapolis şi până pe coasta texană. Peste 75 de oraşe au fost cuprinse de violenţe puternice în ultimele zile. În New York City au fost incendiate maşini de poliţie, în Los Angeles au fost vandalizate magazine şi spaţii publice. "Acestea nu mai sunt proteste. E vorba de distrugere", a declarat alarmat primarul din Los Angeles, Eric Garcetti.

Protestele au fost declanşate de moartea, lunea trecută, a bărbatului de culoare George Floyd, în timp ce acesta era imobilizat cu brutalitate de un agent de poliţie. Un incident tragic, care, însă, nu este singular în SUA, ci parte dintr-o serie de violenţe rasiale comise de poliţia americană. Cele din urmă cuvinte rostite de Floyd - "I can't breathe" (Nu pot respira) - au devenit laitmotivul protestelor care au cuprins Statele Unite cu o intensitate fără precedent în ultimele decenii. Situaţia a escaladat transformând compasiunea şi indignarea în mânie şi violenţă.

Moartea tragică a lui George Floyd amplifică dezbaterea pe tema scindării sociale profunde a Statelor Unite, iar criza coronavirus are, în acest context, efect de accelerator de incendiu. Cei care înaintea izbucnirii pandemiei nu dispuneau de un loc de muncă, de o asigurare medicală serioasă sau de economii au devenit uşor victime ale noului virus.

Cei afectaţi de criză sunt în majoritate afro-americani şi hispanici. În rândul acestora, rata de infectare şi mortalitate este cea mai crescută şi tot ei sunt cei care, în bună parte ca simplii muncitori, şi-au pierdut acum joburile. Clasa de mijloc a societăţii americane, majoritar albă, a rămas în general ferită de pandemie, lucrând de acasă în regim de home office, păstrându-şi astfel salariul întreg. Pandemia scoate dureros la iveală inegalităţile sociale ale Americii. 

Un complex de probleme

"Cred că ţara se confruntă acum cu cea mai profundă criză de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace", apreciază politologul din Bonn Christian Hacke, un bun cunoscător al situaţiei din Statele Unite. Pe de o parte, observăm frustrarea debordantă pe tema rasismului, reizbucnit şi radicalizat odată cu uciderea lui Floyd. Pe de alta, declinul economic şi problemele de politică internă ale SUA. La toate acestea se adaugă consecinţele pandemiei, care îi duc pe tot mai mulţi americani la disperare. '"Moartea lui Floyd a fost în cele din urmă doar scânteia care a declanşat incendierea întregii ţări", explică Hacke.

Protestele mai scot la iveală ceva. Anume că nu doar populaţia de culoare îşi manifestă frustrarea. Printre demonstranţii în majoritate tineri se numără şi mulţi albi, nu puţini cu situaţii bune, dar şi ei frustraţi în egală măsură. Din cauza unei ţări care nu e capabilă să împiedice agresivitatea poliţiei şi rasismul, ci le lasă, în schimb, să-şi facă de cap. Şi din cauza unei ţări care e condusă de un preşedinte provocator şi lipsită de alternativă politică.  

"Urmărindu-l pe Joe Biden la televizor, ai senzaţia că e senil, încremenit, parcă, în pivniţa sa. Îţi inspiră aproape sentimentul că nu-l mai duce mintea să facă nimic", adaugă politologul german.   

La antipod îl regăsim pe Donald  Trump, care prin obtuzitatea sa acutizează situaţia. Un preşedinte american, care, de la preluarea mandatului, nu uneşte ci, dimpotrivă, dezbină naţiunea, o minte şi apelează la instinctele primare. Uciderea lui Floyd şi valul de violenţă care a cuprins ţara accelerează transformarea visului american într-un coşmar. Christian Hacke e de părere că astfel "America se autodescompune".

Trump s-ar putea să profite

Această mânie dezlănţuită a americanilor nu este un fenomen nou. O spune cineva care a trăit ani de zile în SUA şi care a fost implicat în campania electorală a lui Barack Obama.

Julius van de Laar a fost, în 2007 şi 2008, expert profesionist de campanie pentru democraţi şi a condus departamentul de mobilizare a alegătorilor în statul electoral cheie Ohio. Deja de pe atunci societatea americană era dezbinată, fiind tematizate violenţa poliţiei şi rasismul. Dar discriminarea populaţiei de culoare a fost rareori atât de explicit documentată. "Atacurile devin vizibile prin imaginile video care nu lasă loc de interpretare", spune van de Laar. Materialul video a devenit astfel vârful de lance al atacurilor cu care se confruntă SUA de decenii.

Preşedintele SUA poate profita de situaţie. El câştigă capital de pe urma dezbinării cetăţenilor ţării. "Trump este primul preşedinte care se consideră doar preşedintele unei părţi a americanilor", constată van de Laar. În loc să fie un şef de stat al tuturor americanilor – indiferent dacă aceştia sunt albi sau de culoare, bogaţi sau săraci – Trump se îngrijeşte înainte de toate de soarta electoratului cu precădere alb, cu ajutorul căruia speră să obţină un al doilea mandat în noiembrie.

Aburirea electoratului

Incapacitatea sa de a gestiona criza coronavirus a făcut să piardă procente în sondajele de opinie. Pentru a abate atenţia de la această realitate, Trump încearcă să aburească electoratul. Şeful Casei Albe polarizează pentru a mobiliza alegătorii. Aceasta este strategia sa, crede Christian Hacke. Partea amară e, spune el, că "s-ar putea să aibă success cu strategia sa de distragere a atenţiei". Prin tradiţie, mai explică politologul german, americanii se grupează în jurul preşedintelui lor în situaţii de criză. În plus, Trump este întruchiparea unor trăsături tipic americane, precum sentimentul de libertate materială, egoistă, şi aroganţa rasei albe. Toate acestea se bucură de o susţinere tacită mai mare decât ne-o putem imagina noi în Europa, mai crede Hacke, concluzionând: "Sunt convins că mulţi albi îşi văd rasismul confirmat."