Între prieteni şi duşmani

Vizita la Berlin a premierului Benjamin Netanjahu, trimiterea de rachete Patriot în Turcia, agravarea situaţiei din Egipt - suscită pe mai departe opinii dintre cele mai diverse.

Vizita premierului israelian Benjamin Netanjahu la Berlin i-a oferit cancelarei Angela Merkel prilejul de a exprima şi unele rezerve faţă de actuala politică a guvernului de la Ierusalim, în special faţă de planurile de construcţie de noi locuinţe evreieşti în ţinuturile palestiniene. O solidă relaţie de prietenie suportă şi puncte de vedere diferite asupra uneia şi aceleiaşi chesituni. Iar relaţiile dintre Germania şi Israel, crede NÜRNBERGER ZEITUNG sunt într-atît de stabile încît suportă şi evoluţii care odinioară ar fi tulburat politica internă şi externă a Republicii Federale. Israelul ar trebui să fie bucuros că prin Germania are alături un prieten care spre deosebire de alţii, nu dă din cap afirmativ la fiecare nouă acţiune a guvernului de la Ierusalim.

Un punct de vedere pe care, din capul locului, îl respinge RHEINISCHE POST, argumentînd că doar optimiştii incorigibili pot interpreta disonanţele apărute în dialogul dintre cancelara Angela Merkel şi premierul Benjamin Netanjahu drept un schimb de opinii deschis între prieteni. Mai mult încă, relaţiile germano-israeliene au atins o cotă negativă deloc neglijabilă, conchide ziarul citat.

Intr-o privinţă nu-i de glumit cu Angela Merkel.

Fiindu-i dat să afle că Netanjahu intenţionează să construiască noi locuinţe evreieşti în Cisiordania, şefa guvernului german a emis îndoieli în privinţa realei voinţe de pace a oaspetelui ei, comentează DIE WELT situaţia. Ziarul concede că Israelul nu se poartă cum trebuie dar în acelaşi timp că Europa refuză să manifeste înţelegere faţă de potrivnicia ucigaşă la care este expus statul evreu în regiune, Israelul fiind unica democraţie intactă din Orientul Apropiat, a cărei supravieţuire trebuie garantată. Prietenia nu exclude opiniile critice, nu însă şi dojenile ameninţătoare emise de la o distanţă înafara oricărui pericol.

Pericolul ca războiul din Siria să se extindă şi să primejduiască securitatea Turciei există, în virtutea principiului solidarităţii, ce fundamentează Alianţa Nord-Atlantică, al cărei membru ţara de la Bosfor este. Căci unul din principiile fundamentale ale NATO este soldiaritatea între membrii săi. De aceea, cererea Ankarei de a i se pune la dispoziţie rachete Patriot spre a se apăra în faţa unor ipotetice atacuri din Siria, nu putea fi respinsă. Prin urmare cabinetul federal a dat undă verde trimiterii acestor arme defensive în Turcia urmînd ca 400 de militari ai Bundeswehrului să însoţească echipamentul. FRANKFURTER RUNDSCHAU susţine sprijinul acordat Turciei, care de 60 de ani, de cînd este membru al NATO, a contribuit substanţial şi la securitatea a partenerilor ei occidentali.

Aceeaşi părere o împărtăşeşte şi SÄCHSISCHE ZEITUNG, deducînd că în eventualitatea unei escaladări a conflictului la frontiera turco-siriană, şi Bruxelles-ul va avea un cuvînt greu de spus.

Este greu să respingi măsura expedierii rachetelor Patriot în Turcia atunci cînd un despot aflat în prăbuşire, încearcă să tragă după el un întreg popor, scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. Şi totuşi, în pofida tuturor argumentelor, experienţele din ultimii ani pledează împotriva unei intervenţii. Occidentul a demonstrat în ultimii doi ani cît de puţin înţelege şi cunoaşte acea lume unde conflictul a atins un stadiu de incandescenţă. Tocmai de aceea, recomandabilă ar fi, în optica cotidianului bavarez, cumpătarea…

Cu atît mai demnă de luat în seamă este această recomandare cu cît decisivă este pentru reacţia Siriei atitudinea Moscovei, notează cotidianul norvegian AFTENPOSTEN. Si chiar dacă Damascul va recurge la armele chimice, occidentului îi rămîn prea puţine mijloace de a reacţiona este de părere DE TELEGRAAF care apare la Amsterdam.

Nu cu mult diferită este sdituaţia în cazul Egiptului unde pericolul ca Mursi să transforme ţara într-o republică islamică este real, crede L'ALSACE şi mai rău încă, Mursi duce Egiptul la marginea prăpastiei, politica sa devenind un factor de instabilitate în Orientul Apropiat, scrie EL MUNDO. Punctul de vedere al ziaurlui spaniol este împărtăşit şi de ziaurl moscovit KOMMERSANT care crede că fără o intervenţie a armatei Egiptul nu o va scoate la capăt. Intrebarea care persistă însă este de partea cui vor fi militarii?