Între ideologie și pragmatism

România a stopat de mult pregătirile pentru adoptarea monedei comune, dar până acum nu era un fapt oficial. Toate declarațiile unor responsabili relevanți se complăcuseră în ambiguitate, cu subtextul că nu ar fi bine să se spună deschis că s-a renunțat pe moment la euro, căci politicile fiscale s-ar relaxa excesiv. Prin urmare nouatea ține de accent: președintele, Klaus Iohannis, a admis, de data aceasta, că termenele induc o tensiune nefirească: ”Cred că nici nu este foarte bine să punem acum un deadline, în condițiile în care Uniunea Europeană are nenumărate crize prin care trece şi încă nu putem să spunem că le gestionăm cu măiestrie. Abia le gestionăm. Din acest motiv, nu mi se pare problematic să nu punem acum un deadline - când vrem să intrăm - ci să ne pregătim printr-o creştere economică şi să vedem când devine oportună abordarea unui deadline pentru intrarea în zona euro.”

Dar lucrul cel mai important reiese din context: în România, proiectul aderării la euro a fost unul preponderent ideologic, adică unul fără o întemeiere economică. Președintele nu a spus-o în aceste cuvinte, dar a confirmat-o pe deplin: ”Din exces de zel – a spus el -  au fost politicieni care, la un moment dat, au propus ca România să devină parte a euro-zonei din 2019, ceea ce a fost nerealist, şi a fost atât de nerealist, încât nici măcar nu s-au întrunit acele comisii tehnice care ar fi trebuit să existe şi să lucreze. Recunosc că la un moment dat, chiar la începutul anului 2015, şi eu mi-am dorit să ajungem în 2019 acolo, dar nu a fost o abordare realistă şi nici realizabilă.”

Reiese așadar cu mai multă claritate că, în procesul de integrare europeană, ideologicul a copleșit de multe ori avantajele practice, ceea ce ar trebui să reprezinte un motiv suficient ca discuția despre viitorul UE să fie repusă în termeni mai realiști. Și nu doar viitorul UE, dar și cel al lumii și al întregului proces de globalizare.

Deunăzi, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, declara în contextul turneului european al președintelui Barack Obama că, în ciuda eforturilor personale depuse, tratatul de liber schimb cu SUA nu va fi încheiat. Dar chiar dacă în subtext s-a putut ghici o referire critică la președintele ales Donald Trump, totuși nu doar el poartă răspunderea, ci și o parte din țările europene (Franța bunăoară) care formulaseră obiecții dintre cele mai puternice. Președintele Iohannis a adus și de data aceasta confirmări prețioase: ”Eu cred că TTIP nu se va încheia în următorii ani, dar asta nu doar fiindcă se schimbă abordarea din partea Statelor Unite. Dacă ați urmărit discuțiile pe CETA, ați văzut că cel mai mult s-a schimbat abordarea pe partea europeană. Din ce în ce mai mulți actori europeni se arată reticenți față de astfel de înțelegeri.”

Președintele Iohannis a spus despre sine, încă înainte de a fi ales, că este un om foarte pragmatic. Afirmațiile de mai sus o dovedesc pe deplin. Totuși privit în ansamblu, discursul său despre Europa de la Universitatea din Cluj, poartă toate mărcile integraționismului european, care, înainte de a fi un proiect practic, este o idelogie. Căci trăsătura principală a oricărei ideologii este că nu admite alternativă, că se prezintă pe sine ca adevăr absolut. Spre deosebire de realiștii pragmatici, integraționiștii susțin că nu există alternativă la integrarea europeană și că toate dificultățile sunt simple efecte de creștere care se vor rezolva în viitor. Președintele României a vorbit la rândul său în acest spirit, condamnând ”populismul”, vorbind despre ”combaterea derapajelor de la valorile democratice”, despre ”sensul către care se îndreaptă proiectul european”, adică adoptând toate mărcile ideologiei integraționiste.

Firea sa pragmatică îl readuce însă cu picioarele pe pământ, căci tot el este cel care a lăudat virtuțile leului, care ar fi permis României să obțină cea mai mare creștere economică din UE, și tot el a respins ”cedările nemotivate de suvernitate” în ce privește fiscalitatea sau proiectele militare. Atâta doar că, cel puțin aparent, nu a reușit să identifice ideologicul (sau lipsa de realism) peste tot acolo unde se manifestă.

Horațiu Pepine, DW-Bucureşti