În România, firmele fraudează statul cu miliarde de euro

Din cauza evaziunii fiscale, bugetul de stat pierde anual aproape 150 de miliarde de lei (aprox. 30 de miliarde de euro). Corupția din interiorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), birocrația și incompetența inspectorilor fiscali sunt principalele cauze ale ineficienței Fiscului. Prin comparație, aceleași metehne sunt trase la indigo și în ceea ce privește absorbția fondurilor europene.

Zilele trecute, doi inspectori din cadrul ANAF au fost arestați sub învinuirea că ar fi pretins administratorului unei firme 10.000 de euro pentru a aplica societății respective o amendă mai mică decât cea prevăzută de lege. Este doar un caz de ultimă oră, întrucât de-a lungul anilor, zeci de inspectori sau mahări de la vârful ANAF (vezi cazul lui Sorin Blejnar) au fost arestați și condamnați pentru luare de mită, unii dintre ei făcând parte din grupări infracționale organizate alături de vameși, polițiști sau indivizi din lumea interlopă.

Actualul șef al Fiscului Lucian Heiuș, întrebat la o emisiune difuzată de Digi 24 dacă la instituția pe care o conduce se mai ia șpagă, a răspuns: „Din păcate, da. Anul acesta am avut șase sau șapte inspectori care au fost direct arestați pentru că au fost prinși în flagrant. Se mai întâmplă (…)“ El a adăugat că tentația luării de mită poate fi redusă prin digitalizare, astfel încât inspectorul financiar să nu mai aibă contact direct cu agentul economic, putând să urmărească din birou contabilitatea firmei.

Reforma administrației fiscale este asumată în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) cu scopul de a moderniza sistemul fiscal și a crește eficiența colectării impozitelor și taxelor la bugetul de stat.

Mai multă corupție, mai puțină colectare a banilor fraudați

Despe reforma Agenției de Administrare Fiscală se discută de ani de zile, chiar înainte ca haiduciile pușcăriașului Sorin Blejnar, protejatul lui Traian Băsescu și al lui Emil Boc, să păgubească statul cu peste un milion de euro. Politicienii au amânat însă cu bună știință să reformeze o instituție vitală care are ca obiect de activitate colectarea taxelor și impozitelor, dar și recuperarea prejudiciilor aduse statului de infractorii condamnați în dosare grele de corupție.

Fostul procuror-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, a declarat înainte de a fi desemnată procuror-șef european că în perioada 2013-2018 procurorii DNA au disponibilizat bunuri în valoare de peste 2 miliarde de euro și că statul are de recuperat 1 miliard de euro în urma sentințelor definitive ale instanțelor de judecată.

Doar un exemplu. De la Dan Voiculescu și ceilalți condamnați în dosarul ICA statul are de recuperat un prejudiciu de 60 de milioane de euro, stabilit de instanța de judecată. ANAF nu a reușit să recupereze în opt ani decât 8 milioane de euro. Anul trecut, de pildă, inspectorii fiscali au recuperat doar 10.000 de euro, echivalentul unei mici părți din salariul lui Mihai Gâdea. Voiculescu a spus la un moment dat că trăiește doar din pensie și nu poate plăti prejudiciul. Chiar nu poate ANAF să dea de urma banilor? Și dacă nu, de ce nu lasă șefii de la vârful instituției locul unor specialiști competenți și de bună credință? O întrebare retorică, desigur.

Trambulina politică pentru șefii ANAF

Șefii Agenției Naționale de Administrare Fiscală au fost numiți mereu pe criterii politice, iar nu în funcție de competențele în domeniul fiscal. Avem specialiști de marcă în finanțele publice, profesori universitari cu doctorate în domeniu fără copy-paste, cu stagii de pregătire la universități de prestigiu din Europa sau SUA. Însă cu toții au un „defect“ major – nu sunt membri ai nici unui partid.

Un exemplu de beneficiar al cumetriilor politice este chiar actualul șef al Fiscului Lucian Heiuș, deputat liberal în legislatura 2016-2020 și secretar de stat în Ministerul Finanțelor până în mai anul trecut, când a fost numit președintele ANAF. Ce calități îl califică pe actualul șef al Fiscului să conducă  o instituție atât de importantă a statului? Ce sfori s-au tras pentru ocuparea acestei funcții, care s-ar putea să fie temporară, în condițiile în care se vehiculează că după rotativa premierilor șeful ANAF ar putea fi numit de liberali ministru al Finanțelor? Iată un parcurs care ar trebui să se supună imperativului „așa nu!“

Lucian Heiuș a pornit la drum ca inginer la Întreprinderea de Vagoane din Arad. În 1990 a absolvit Facultatea de Mecanică din Cluj-Napoca, ulterior obținând licența la alte două facultăți, anume la cea de Management Turistic și Comercial la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“ din Cluj, una din fabricile de diplome care au apărut ca ciupercile după ploaie în anii ’90,  și la Facultatea de Științe Economice de la Universitatea „Babeș-Bolyai“. După ce s-a înscris în Partidul Național Liberal, șeful ANAF a ocupat mai multe funcții în partid, care l-au propulsat la conducerea unor direcții regionale ale finanțelor publice.

Agenția de Administrare Fiscală este vânată de precupeții oportuniști nu pentru că salariile ar fi prea mari, ci pentru șpaga pe care administratorii societăților economice sunt dispuși să o strecoare în buzunarele inspectorilor financiari. Mita este în prea puține cazuri dovedită și sancționată, pe de o parte din cauza complicității funcționarilor ANAF cu polițiști sau procurori, iar pe de alta în virtutea unor interdicții venite din partea politicienilor de a fi controlate acele firme de casă care cotizează pentru politicienii din rândul puterii.

Pentru pandemia banilor murdari din interiorul Fiscului nu s-a găsit încă un vaccin. Ultimii de la care îl așteptăm sunt politicienii.