Zăngănit de arme, speranţe înşelate

Despre iad se spune că ar fi pavat cu intenţii bune. Dar nu numai de aceea este puţin probabil ca noul acord internaţional privind controlul armelor, elaborat cu cele mai bune intenţii, să facă lumea mai bună, mai puţin bîntuită de războaie şi conflicte armate.

Anual în lume sunt vîndute arme în valoare de peste 70 de miliarde de dolari, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU. Producţia acestor mijloace de distrugere, aducătoare de moarte şi suferinţe şi comercializarea lor sunt, însă, rentabile. Şi din această pricină, probabil că în calea unei eficiente regularizări a traficului de arme, stau nu numai interese politice ci şi economice, dă de înţeles ziarul citat.

Este atunci noul acord doar un tigru de mucava, deşi, aşa cum admite ziarul rus KOMMERSANT, el reprezintă cea mai amplă iniţiativă din ultimul deceniu şi jumătate de a controla la nivel global comerţul cu arme? Cum rămîne însă cu traficul ilegal de armament, pentru a cărui combatere lipseşte deocamdată un instrument eficient? Acelaşi ziar ridică problema fără a-i oferi un răspuns. In schimb, gazeta aminteşte că actualul acord nu dispune nici el de mecanismele necesare spre a controla respectarea lui şi a penaliza abaterile.

Printr-un absurd contrast, comerţul cu banane, cafea şi grîne este reglementat prin munţi de documente, semnalează ziarul columbian EL TIEMPO. Dar ce contează, de vreme ce numeroase puteri vor ignora noul acord, iar lobby-ul industriei americane de armament a anunţat că-l va şi combate, aşa încît ratificarea în Senat este orice altceva decît sigură, avertizează THE INDEPENDENT, întrevăzînd şi efectul nedorit al noii înţelegeri: comerţul cu arme se va desfăşura şi mai intens în clandestinitate.

Aşa încît ponderea acordului stabilit la ONU este una preponderent morală şi idealistă, rezultă din comentariul publicat în cotidianul danez POLITIKEN. Autorul acestuia este convins că ONU a consolidat încrederea omenirii în bine, fapt dovedit de unda verde dată de preşedintele Obama stabilirii noilor reglementări, deşi la el acasă, lobby-ul industriei de armament a semnalat cu suficientă claritate respingerea mănunchiului de intenţii bune.

Cît de rele sunt intenţiile verbale ale Coreeii de Nord, care proferează neîncetat ameninţări tot mai belicoase la adresa occidentului şi a Statelor Unite, se vede de la o poştă. Care sunt însă realele motive ale acestui zăngănit de arme deocamdată retoric încă nu se vede cu ochiul liber, motiv suficient pentru ca speculaţiile să prolifereze pe mai departe. Provocarea de tensiuni şi crize spre a slăbi poziţiile adversarului, spre a-l face să cedeze, constituie o tactică ritualică în politica Fenianului, constată ziarul nipon NIHON KEIZAI SHIMBUN. Numeroşi observatori cred că guvernul nord-coreean are un singur ţel, acela de a constrînge Statele Unite să revină la masa tratativelor. Cotidianul citat recomandă Washingtonului să nu cadă în cursă, mai ales că Fenianul nu respectă el însuşi acordurile internaţionale.

Ce-i atunci de făcut? WASHINGTON POST propune o concertare a eforturilor americane şi chineze. China ar putea pune capăt groteştii farse pentru a netezi apoi, împreună cu Statele Unite, calea unei reunificări a Coreeii de Nord cu Coreea de Sud. In cazul în care China este realmente interesată în aplanarea crizei, efectul final (al unui atare demers) a fi asemănător cu cel al prăbuşirii zidului despărţitor al Berlinului.

Dar, ca şi atunci, şi acum marile puteri sunt cele care au ultimul cuvînt de spus la masa de pocher, aminteşte MAGYAR NEMZET.

Ziarele se mai apleacă azi şi asupra scandalului de corupţie ce pune la grea încercare credibilitatea socialiştilor francezi, mult promisa, de către preşedintele Hollande, înnoire dovedindu-se a fi o recădere în vechile metehne ale erei Sarkozy sau Chirac. Deşi păcătosul, alias ministrul socialist al finanţelor, Cahuzac, a fost ţintuit de unul singur la stâlpul infamiei, în fapt, subliniază FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG el întrupează o lipsă de principii foarte răspîndită în clasa politică franceză. Numai că noul scandal loveşte Franţa într-un moment extrem de neprielnic: economia franceză este în pragul recesiunii, numărul şomerilor a explodat, iar guvernul nu izbuteşte să readucă sub control finanţele. Suficient pentru ca francezii, şi nu numai ei, să-şi simtă amar înşelate speranţele.