Ziarişti se plâng de ură şi violenţă

Cât de riscantă este pentru ziarişti exercitarea profesiunii lor ilustrează în aceste zile cazul Deniz Yücel. Corespondentul ziarului Die Welt, cetăţean german şi turc, este în prezent cercetat în stare de arest în Turcia. Nu se ştie când va fi eliberat. În plus, există o sumedenie de reporteri, fotografi şii cameramani care îşi pierd chiar viaţa în exercitarea funcţiunii. Bilanţul anual prezentat de organizaţia de presă "Reporteri fără Frontiere" este de-a dreptul cutremurător.

Pe acest fundal, studiul publicat miercuri la Berlin, intitulat "Ura în viaţa de zi cu zi a jurnaliştilor" apare ca fiind aproape deplasat. Mai ales că studiul realizat de Institutul pentru Studiul Interdisciplinar al Conflictelor şi Violenţei (IKG) din Bielefeld are ca obiect situaţia dintr-o ţară sigură cum este Germania. Cu toate acestea, rezultatul cercetării este concludent în privinţa unor fenomene foarte actuale cum ar fi "hate speech" sau acuzaţiile de minciună aduse presei mainstream.

Fiecare al cincilea a fost agresat fizic

Ce înseamnă asta în practică ştie foarte bine Frank Jansen. De la reunificarea Germaniei el scrie pentru ziarul berlinez "Tagesspiegel" despre extremismul de dreapta şi a fost în repetate rânduri ameninţat şi atacat. "Am reuşit să scap ca prin minune de atacuri fizice ale neonaziştilor", a declarat Jansen pentru DW. Ameninţări concrete au existat şi din partea mişcării xenofobe "Pegida" din Dresda.

Cu experienţe similare s-a confruntat fiecare al cincilea reprezentant al mass media chestionat de IKG, potrivit directorului instituţiei, Andreas Zick. În plus, două treimi din cei chestionaţi au afirmat că atacurile verbale s-au înmulţit simţitor pe parcursul anului 2016. Studiul nu este considerat reprezentativ din punct de vedere strict ştiinţific, subliniază IKG, dar este foarte grăitor. La alcătuirea sa au participat 783 de ziarişti, dintre care jumătate au răspuns la toate întrebările.

"A publica devine un act de curaj"

În ciuda acestor neajunsuri, cercetătorii îşi văd întărită presupunerea că presa lucrează într-un mediu social tot mai dezinhibat. De aceea studiul, care cuprinde 28 de pagini, este intitulat "A publica devine un act de curaj". Din document reiese că numeroşi ziarişti refuză între timp să facă muncă de teren de teamă că ar putea fi agresaţi fizic.

Reporterul Jansen nu împărtăşeşte aceste temeri, deşi ar avea toate motivele. Prin email a primit o ameninţare cu moartea din partea unui extremist de dreapta din Berlin. Ancheta procurorilor s-a terminat însă fără rezultat. Injuriile şi jignirile au devenit pentru el incidente cotidiene. "Un extremist de dreapta căruia nu i-a plăcut felul în care relatez despre un proces m-a calificat drept porc propagandist", a afirmat el. În plus, de câţiva ani se înmulţesc şi atacurile venite din partea celor care au ceva împotriva religiei islamice. Unul dintre aceştia l-a ameninţat, anonim, pe Jansen cu spânzurarea. Poliţia a întreprins cercetări la cererea ziarului "Tagesspiegel", dar făptaşul nu a putut fi identificat.

Autorii studiului nu au putut stabili o legătură între atacurile asupra ziariştilor şi vârsta, sexul sau originea etnică a acestora. Altfel spus, ziariştii din familii de imigranţi nu sunt mai frecvent afectaţi de "hate speech" decât restul. Dar fenomenul lasă sechele. "Îmi este greu să fac abstracţie de atacurile nefondate şi pline de ură", a declarat pentru IKG un ziarist chestionat. Şi mai grave sunt atacurile fizice, care lasă în urmă "un sentiment de teamă şi neputinţă", potrivit studiului.

Platformele de socializare au efect de catalizator

Rapiditatea a devenit prioritară în epoca jurnalismului în timp real. Iar faptul că mai toată presa foloseşte platformele de socializare accelerează această evoluţie. Din această perspectivă, fenomenul "hate speech" a devenit aproape instantaneu. Un comentariu plin de ură privind conţinutul unui articol sau editorial este foarte uşor de tipărit pe smartphone sau tastatura computerului.

Din pricina experienţelor negative acumulate, unele redacţii nu mai publică sub articole comentariile cititorilor. Dar problema nu este astfel rezolvată. Cel mult se face abstracţie de ea. Reporterul Jansen nu vrea să facă niciun compromis. În ciuda ameninţărilor cu care se confruntă deja de decenii, el îşi continuă munca. Şi refuză să semneze cu un pseudonim. "Dacă m-aş ascunde în spatele unui nume inventat, extremiştii de dreapta ar repurta o mică victorie asupra 'Tagesspiegel' fiindcă i-ar scurta cu câţiva centimetri libertatea de expresie", a explicat el.

Marcel Fürstenau / i.a.