Zece ani Airbnb: Vacanță ca la prieteni acasă

Totul a început cu o saltea pneumatică în 2007. Din cauza unei conferințe, în San Franciso fuseseră din nou epuizate toate locurile de cazare la hotel. Trei studenți au avut atunci ideea spontană de a oferi locuri de dormit pe saltele, plus mic dejun: "AirBed and Breakfast".

Clienții au sosit și așa s-a născut afacerea Airbnb. Să închiriezi o cameră sau toată locuința unor oameni care își petrec câteva zile în orașul respectiv. Nu era nevoie decât de o cale de a-i face să intre în contact pe cei care oferă spațiu de locuit cu cei care vor să-l închirieze. Nathan Blecharzcyk, Brian Chesky și Joe Gebbia au creat o pagină web, pe care au prezentat-o oficial pe 11 august 2008. La acea dată oferta se limita la 16 spații de cazare.  

Idee simplă, succes maxim

Din 2009, portalul este cunoscut sub numele Airbnb. 300 de milioane de persoane au apelat până astăzi la serviciile Airbnb - o platformă care oferă aproximativ cinci milioane de spații diferite de locuit în 200 de țări ale lumii. Airbnb avea în 2017 o valoare de piață cifrată la 31 de milioane de dolari. 

Cifrele grăiesc de la sine. E limpede că turiștii sunt încântați de Airbnb. Pe această platformă se pot găsi camere sau locuințe și case întregi pe toate gusturile și la toate prețurile, după posibilități. În plus, șederea în aceste spații capătă un caracter individual, ceea ce un hotel nu are cum oferi. Airbnb mediază mai multe cazări decât cele mai mari cinci lanțuri hoteliere din lume împreună. Cu alte cuvinte, hotelurile pierd clienți din cauza Airbnb, ceea ce evident nu le convine. Totodată se pierd și încasări fiscale considerabile, care s-ar realiza altfel la hoteluri. Dar cele mai înverșunate critici vin din altă direcție. 

Succesul atrage după sine și probleme

În orașe în care Airbnb se bucură de cel mai mare succes, precum Paris, Londra, Palma de Mallorca, Barcelona, Berlin sau Amsterdam, se fac auzite și cele mai critice voci. Pentru că toate aceste orașe gem deja sub povara turismului în masă. Și le e tuturor limpede că Airbnb a înrăutățit situația. Apoi, mai e ceva: transformarea spațiului de locuit în locuințe de vacanță a făcut să crească razant prețurile la chirii. În Barcelona și Palma de Mallorca au avut deja loc primele proteste civice. 

Proprietarii de apartamente câștigă mult mai mult dacă își închiriază locuința la turiști, percepând prețuri pe zi, decât pe termen lung la localnici. Oamenii abia dacă mai găsesc locuințe de închiriat la prețuri accesibile și sunt izgoniți, indirect, din centrele urbane. Pe această cale, spun criticii, Airbnb distruge treptat șarmul local al vechilor cartiere. 

Airbnb vede lucrurile altfel. Nathan Blecharczyk, fondatorul platformei, declara în primăvară revistei "Stern", cu prilejul târgului de turism de la Berlin, ITB, că Airbnb ar putea fi chiar o soluție a problemei: "75 la sută din spațiile noastre de locuit se află în afara zonelor cu hoteluri, sunt repartizate pe cuprinsul întregului oraș, fapt de care profită economia locală. Turiștii merg la restaurantele sau cafenelele din apropiere și își fac cumpărăturile tot în vecinătate."

Desigur că aceste efecte pozitive sunt reale, dar situația spațiului de locuit în marile centre urbane nu s-a ameliorat. Orașele se simt nevoite să ia măsuri. 

Airbnb sub presiune

Barcelona a fost primul oraș care a luat măsuri drastice. În 2016, administrația orașului catalan a amenințat Airbnb cu o amendă de 600.000 de euro pentru că a mediat locuințe de vacanță care nu dispuneau de licența necesară. Un an a durat procesul, la finele căruia Airbnb a scăpat de amendă, asigurând, însă, că va îndepărta de pe platforma sa toate locuințele fără licență. 

Și alte orașe urmează exemplul Barcelonei. La Palma de Mallorca, de pildă, începând cu 1 iulie 2018, este interzisă în întreg orașul închirierea de locuințe întregi la turiști. În ultimii cinci ani, prețurile la chirii s-au dublat practic. În alte părți spațiile de cazare Airbnb au fost limitate. Locuințele din centrul Parisului, de exemplu, nu mai pot fi închiriate la turiști decât cel mult 120 de zile pe an. În Amsterdam numărul de zile e limitat chiar la 30.  

De la 1 august 2018 intră în vigoare și la Berlin astfel de reglementări. Cine vrea să închirieze o locuință întreagă va trebui să anunțe în prealabil autoritățile locale, având nevoie de o aprobare. Se acordă apoi un număr de înregistrare pe care proprietarul este obligat să-l menționeze pe platforma Airbnb. Tranzacțiile vor fi astfel mai simplu de controlat. Și pentru turiști măsura prezintă un avantaj. Ei își pot da mai bine seama dacă o locuință este închiriată legal sau nu. 

Și UE intervine

În iulie 2018, Uniunea Europeană a cerut Airbnb să îndeplinească anumite condiții. "Succesul nu poate fi o scuză pentru nerespectarea normelor UE privind protecția consumatorilor", a subliniat comisara europeană de resort, Vera Jourova. Clienții ar trebui să înțeleagă de la bun început ce cheltuieli trebuie să suporte și pentru ce servicii anume. În plus, a mai spus ea, ar trebui să existe reguli clare în cazul anulării contractului de către proprietarii de locuințe. Jourova așteaptă până la finele lunii august propuneri în acest sens din partea Airbnb.

Succesul Airbnb continuă

Presiunile asupra Airbnb au crescut, ceea ce a determinat platforma să înbunătățească sistemul. În orașe precum San Francisco, Chicago, Philadelphia sau Vancouver există între timp o cooperare cu administrațiile locale. Platforma refuză să lucreze cu persoane neînregistrate, cum s-a întâmplat recent în Japonia. Sau, cooperând cu autoritățile locale, se impun taxe pe cazare, așa cum se întâmplă deja la Viena sau Dortmund. Căci nu toți ce care închiriază locuințe prin Airbnb declară acest câștig. La Berlin sau în alte regiuni ale Germaniei se urmăresc deja astfel de cazuri de "evaziune fiscală". Airbnb nu se lasă totuși impresionat de atari demersuri, ci își consolidează în continuare imperiul. Prin oferta "Airbnb Plus", compania pune la dispoziție spații care corespund stadardelor unui hotel de lux, dar la prețuri mult mai mici. Airbnb lucrează și la o aplicație cu ajutorul căreia ar dori să ajungă, până în 2028, la medierea unui număr ambițios de cazări anual. Nu mai puțin de un miliard.