Victoria și înfrângerea democrației în Piața Constituției

Nu și pentru Putere, care pierde astfel lamentabil un argument de minimalizare și aruncare în derizoriu a substanței protestului.

Niște vampiri politici au fost împiedicați să se îndestuleze cu supărări legitime ale oamenilor, ba au fost și aruncați în ridicol de goliciunea ostentativă a pieței, în timp ce protestele au continuat la Afumați și în câteva orașe din țară.

Disocierea a fost clară și, în mod cert, intenționată. Oamenii au infirmat explicit acuzațiile că ar fi marionetele unor partide politice. Iar această afirmare a autonomiei și evitarea manipulării reprezintă indubitabil o victorie a democrației, incompatibilă cu minciuna.

Dar, dincolo de asta, lucrurile stau diferit.

Protestatarii, în general, nu numai cei aflați acum în stradă, fac eforturi să se disocieze de politic, ca și cum atingerea acestuia ar fi infectată, ar îmbolnăvi brusc și grav.

Din păcate, cam așa și este. Atingerea politicului a ajuns să contamineze brusc și grav cu neîncredere. De aici și mirajul candidaturilor independente. Orice, numai partide și de la partide să nu fie.

Prăbușirea, nu a unui partid sau a altuia, ci a noțiunii de partid politic este o evoluție extrem de rea pentru democrație. Că ne place sau nu, democrația modernă nu mai are cum să fie participativă.

Democrația este reprezentativă, iar reprezentarea nu poate fi decât una politică, prin partide politice cu răspundere politică.

Asta e apa caldă, ea fost inventată, nu mai e nimic de adăugat. Dacă nu ai partide, nu poți avea democrație, ci doar o autocrație, mai mult sau mai puțin luminată.

Normal ar fi ca protestele din stradă să își găsească o reflectare în zona politică, partide politice să preia revendicările, în măsura în care nu sunt fantezii, să le transforme în componente ale unor programe politice și pentru ele să fie susținute de cei ale căror revendicări le promovează.

Iar dacă primesc susținerea și voturile, să răspundă apoi pentru respectarea acelor programe.

Ei bine, având în vedere că în România programele și ofertele politice se dovedesc 90% maculatură, că avem o clasă politică populată cu demagogi, măscărici, mincinoși, impostori, circuitul normal este întrerupt și preluarea politică a revendicărilor este doar o contaminare.

Dar în aceste condiții, cum să devină realitate revendicările? Există altă cale decât cea politică? Nu.

Decredibilizarea și marginalizarea politicului, explicabile desigur, fac imposibilă funcționarea democrației, de fapt. Iar la asta contribuie în bună măsură și presa.

Citiţi articolul integral pe spotmedia.ro.