Viața la Mioveni, uzina Dacia și o mândrie de spital

Paul Flückiger, autorul reportajului ”Viața în Dacia City. O uzină auto schimbă provincia românească”, își începe relatarea cu un sugestiv tablou al angajaților hărăziți să lucreze în schimburi. Ei nu sunt deloc puțini, pentru că uzina filialei Renault este cel mai important angajator din regiune. 

”E după-amiază. Zeci de oameni, majoritatea bărbați, cu fețe obosite, își cumpără alune, fursecuri și băuturi zaharate de la un chioșc din tablă. Apoi, se îndreaptă cu priviri plictisite spre stația de autobuz a fabricii” de la Mioveni. NZZ amintește că pe vremea lui Ceaușescu orașul se numea Colibași și că a fost dezvoltat puternic în anii 70, fiind gândit pentru muncitorii din industria auto.

Despre lucrătorii de la Dacia întâlniți de autor aflăm că aveau în jur de 50 de ani și că, în general, ei trag din greu. Dar și că puțini dintre acești oameni stăpânesc o limbă străină. ”În tot cazul, franceza nu este o cerință obligatorie pentru a munci în uzina Dacia”.

”A fost o zi grea. Opt ore, ca de obicei”, apucă să-i spună reporterului elvețian un tânăr de 21 de ani, înainte de a grăbi pasul spre autobuzul care-l duce acasă în sat. Băiatul de la Dacia, scrie NZZ, câștigă aproximativ 500 de franci elvețieni pe lună (2.500 de lei), însă venitul crește odată cu vechimea în uzină, fiecare an aducând un plus de 20 de franci. 

Mioveni, optimismul și spitalul

”La București, care se află la două ore de mers cu mașina, umblă vorba că lucrurile merg în direcția cea bună la Mioveni, unde întâlnești pe stradă multe mame tinere cu cărucioare pentru copii. Prin urmare, locuitorii orașului Dacia de la poalele Carpaților ar fi optimiști. În plus, spitalul de stat din Mioveni, primul construit de la căderea comunismului în 1989 și care a fost recent inaugurat, este cunoscut în toată România”, scrie jurnalistul elvețian. 

În clădirea cu șapte etaje vopsită în gri-galben-verde, cu paznic la poartă, nu intri decât cu programare. La intrare te întâmpină un acvariu imens și trei automate cu gustări. Potrivit unui bărbat, proaspăt devenit tată, spitalul din Mioveni este cea mai bună instituție de acest fel din țară. 

Optimism și îndoială

Pe de altă parte, existența fără îndoială salutară a spitalului nu poate da uitării un neajuns tot mai acut: lipsa medicilor. ”Mulți oameni se orientează spre Occident iar spitalul din Mioveni caută insistent medici, între care un psihiatru și un neurolog, dar și personal de laborator”, scrie NZZ, citând presa locală. 

Autorul relatării nu a trecut nepăsător nici pe lângă ”monumentala Catedrală Sfinții Apostoli Petru și Pavel, între timp veche de 20 de ani, situată în centrul orașului”. 

”Sentimentul de calm și pustietate care domnește în acest edificiu religios, generos decorat, contrastează cu forfota cotidiană din centrul orașului, întreținută de magazine mici, săli de jocuri și cafenele întinse de-a lungul Bulevardului Dacia. Dar și de negustorii de haine second-hand, ouă și legume postați pe trotuar”.

Fără a împărtăși perspectiva optimistă asupra orașului Mioveni, jurnalistul elvețian vede în existența numeroaselor magazine cu haine deja purtate un indiciu al condiției financiare modeste a locuitorilor. Aceasta în vreme ce ”chioșcul Dubai cu parfumuri, cu cele două manechine de piele de cămilă vârâte printre numeroasele lui sticluțe, nu prea are mușterii”. 

Istoria mărcii Dacia

Vizavi de catedrala ortodoxă, notează reporterul, se află primăria – o construcție ridicată după tipicul birourilor socialiste. ”Primarul Ion Georgescu laudă legătura strânsă cu fabrica Dacia, care astăzi asigură aproximativ 10.000 de locuri de muncă”.

”Deschisă în 1966, uzina Dacia a produs sub licență, până în 1978, modelele Renault 8 și 12, pe care le-a vândut sub numele de Dacia 1100 și Dacia 1300, în principal pe piața internă și în țările socialiste. După 1980, uzina oferea celor 28.000 de angajați un salariu bun pentru standardele de atunci”. 

”În 1999, Renault a achiziționat o participație majoritară de 51% de la stat și a dat lovitura în 2004 cu modelul Logan, o mașină ieftină care s-a răspândit inclusiv în Europa de Vest ca urmare a crizei financiare din 2008. Modelele mai noi, Duster și Sandero, se vând și ele bine”, punctează NZZ. 

Însă exodul românilor către Vest revine în relatare, ca un fir roșu menit să aducă aminte că, oricâte progrese ar avea loc acasă, nu puțini oameni preferă să plece și să muncească pe alte meleaguri.  

Deloc întâmplător, jurnalistul elvețian observă că la Mioveni există un număr mare de birouri specializate în transferuri de bani. Aceasta, notează el, indică ”o problemă pe care nici măcar succesul Daciei nu a putut-o rezolva”. 

Între 2002 și 2011, adică în plină perioadă de glorie a Loganului și a extinderii uzinei finanțate de francezi, Mioveni a pierdut o zecime din populație. Mai mult, ”primele rezultate ale recensământului din 2022 indică faptul că Mioveni a continuat să fie afectat în mod similar de emigrație începând cu 2011. În Pitești, scăderea din 2011 până în 2022 este de 9% iar în întreg județul Argeș se înregistrează un minus de 7%”. 

Constatări la ”Monaco”

La îndrumarea unei mame tinere, autorul reportajului ajunge în pretențiosul local ”Monaco” și se îndreaptă, inevitabil, către finalul incursiunii sale la Mioveni. 

”În barul acoperit cu satin, doi clienți pretențioși stau la masă. La apariția vizitatorului străin (jurnalistul elvețian, n.r) ei adoptă subit comunicarea șoptită. Nu durează mult până când barmanul Andrei, care și-a tatuat cuvântul englezesc "rich" (bogat, n.r) pe mărul lui Adam, se apucă să filozofeze despre micimea provincială.

La cum arăt, bag spaima în majoritatea pensionarilor, spune Andrei, 32 de ani, ai cărui părinți muncesc la Dacia. Părinții lui sunt mândri de fabrică, spune el. El însuși ar fi trebuit să lucreze acolo, dar ca barman câștigă aproape la fel și nu trebuie să se murdărească pe mâini, zice Andrei cu nedisimulată malițiozitate”.