Vechiul regim revine la putere în Egipt

După comunicarea rezultatului primului tur al alegerilor prezidenţiale din Egiptul postrevoluţionar, mulţi activişti pro-democraţie şi revoluţionari din Piaţa Tahrir au fost de-a dreptul şocaţi. Dintr-o dată, egiptenii nu mai au de ales decât între ciumă şi holeră, respectiv între Ahmed Şafik, candidatul oamenilor lui Mubarak, şi Mohamed Mursi, candidatul Frăţiilor Musulmane. Forţele social-liberale, structura de rezistenţă a răzmeriţei populare de la 25 ianuarie 2011 s-au trezit fără candidat la primele alegeri prezidenţiale libere din ţara lor.

În plus, mulţi egipteni au fost convinşi că ceva mai rău nici nu se putea întâmpla, având în vedere că sunt puşi în situaţia de a alege între un reprezentant corupt al regimului Mubarak şi un islamist lipsit de charismă, adept al liniei dure.

Totuşi, s-a putut întâmpla ceva şi mai rău: Curtea Constituţională de la Cairo a produs un adevărat cutremur după ce a decis, surprinzător, dizolvarea Parlamentului. Curtea nu s-a mulţumit doar să anuleze rezultatul alegerilor legislative de la începutul anului, declarând şi legală candidatura fostului general şi premier Şafik la suprema magistratură în stat.

Decizii cu urmări imprevizibile

Deciziile judecătorilor apropiaţi fostului regim, care domină Curtea Constituţională, vor avea cu siguranţă urmări dintre cele mai grave într-o societate aflată oricum într-un dificil proces de tranziţie spre democraţie şi stat de drept. La urma-urmei, camera inferioară a Parlamentului care tocmai a fost dizolvată, era singurul organ constituţional legitimat democratic din ţara de la Nil cu 80 de milioane de locuitori. O dată cu dizolvarea Parlamentului este posibil ca şi Adunarea Constituantă să-şi piardă legitimitatea, câtă vreme ea a fost aleasă tocmai de către Parlament.

Fără for legislativ şi fără Constituţie, condus de o juntă militară evident suprasolicitată, Egiptul se află în faţa unui morman de moloz insituţional, în plină desfăşurare a istoricului tur doi al prezidenţialelor.

Vidul de putere devine cu atât mai periculos, cu cât Consiliul Militar preia, conform deciziei Curţii Constituţionale, şi atribuţiile legislativului dizolvat. Există temerea îndreptăţită că privilegiaţii generali grupaţi în jurul mareşalului Tantawi vor amâna cât pot de mult predarea puterii în mâinile unui guvern civil dotat cu legitimitate democratică.

Restauraţie pe furiş

Cei care au avut cel mai mult de pierdut de pe urma deciziei Curţii Constituţionale sunt Frăţiile Musulmane şi salafiştii, organizaţii care se văd private de covârşitoarea majoritate câştigată în Parlament prin vot liber şi democratic. Cele două formaţiuni islamiste nu mai pot influenţa cu nimic conţinutul viitoarei legi fundamentale a ţării.

Mai ales Frăţiile Musulmane se află într-o situaţie dificilă, după ce lipsa lor de flexibilitate şi voinţă de cooperare cu alte forţe a produs în ultimele luni o scădere a popularităţii de care se bucurau în rândul electoratului. Dacă vor avea loc curând noi alegeri legislative, s-ar putea ca rezultatul Frăţiilor să nu mai fie într-atât de spectaculos pe cât a fost.

Câştigătoare detaşate ale intervenţiei Curţii Constituţionale sunt fără îndoială structurile vechiului regim, aflate în plin proces de recâştigare a puterii, cu condiţia ca Ahmed Şafik, pe care l-au trimis să candideze, să şi biruie. Într-un astfel de caz Egiptul postrevoluţionar va fi nevoit să reia totul de la zero şi, pe lângă Frăţiile Musulmane, vor exista şi alţi tragici perdanţi. Este vorba de revoluţionarii din Piaţa Tahrir şi de prima mişcare civică democratică din Egipt.