Val de greve în Franţa: un test dur pentru Macron

Viaţa francezilor va deveni incomodă în săptămânile care urmează. Depozite de gunoi pe străzi, pentru că serviciile de salubrizare sunt în grevă; pene de curent în halele de producţie, pentru că sindicatele din domeniul energetic vor tăia electricitatea în locuri şi momente bine alese; trenuri care nu circulă, pentru că societatea franceză de căi ferate reprezintă principalul centru de protest faţă de planurile de reformă ale preşedintelui Macron. Nici măcar să fugi departe de ţară nu va fi uşor în anumite zile, pentru că şi angajaţii Air France vor participa la proteste.

Timp de patru luni, sindicatele franceze şi-au lins rănile, digerând cu greu înfrângerea în urma grevelor din toamna lui 2017. Atunci sindicatele au putut obţine unele concesii de la guvern pe marginea reformării dreptului muncii, dar condiţiile pe piaţa franceză a muncii au fost oricum relaxate. Mai mult: guvernul de la Paris a reuşit să divizeze sindicatele şi să ţină sub control nemulţumirea populaţiei. Mobilizarea străzii a fost mai degrabă slabă, având în vedere că este vorba de Franţa. De data aceasta însă, se pare că va fi altfel.

Privilegii controversate pentru puţini

Sindicatele s-au prezentat la această confruntare mult mai unite şi chiar cu un program ambiţios. În centrul protestelor se află compania naţională de căi ferate SNCF, cu datorii de 45 de miliarde de euro, care ar trebui acum sanitizată pentru a face faţă concurenţei internaţionale. Reforma prevede că angajaţii noi de la SNCF vor trebui să renunţe pe viitor la privilegiile lor ample, printre care şi ieşirea la pensie cu 10 ani mai devreme decât ceilalţi lucrători din Franţa. Sindicatele consideră această măsură drept un atac frontal şi au pornit de marţi, 3 aprilie, conflictul de muncă, care se va întinde pe un sfert de an. Până pe 28 iunie, sindicatele CGT, CFDT şi celelalte le vor cere muncitorilor să facă grevă două zile, după care să lucreze următoarele trei.

Tot pe 3 aprilie au debutat şi protestele lucrătorilor din serviciile de salubrizare: pe termen nelimitat şi în mai multe regiuni ale Franţei. Şi în cazul lor este vorba despre pensii: muncitorii din această branşă cer ieşirea la pensie cu 5 până la 10 ani mai devreme, pentru că lucrează în condiţii periculoase pentru sănătate. Ei cer şi salarii mai mari.

Angajaţii din sectorul energetic vor să protesteze de asemenea pentru trei luni. Ei nu sunt de acord cu planurile de liberalizare a branşei, sindicatele dorind ca toţi lucrătorii din domeniu să rămână în sectorul public. 

La toate acestea se adaugă cererile angajaţilor Air France, care vor salarii mai mari cu 6%.

Pericol pentru Macron?

Pentru preşedintele Macron şi premierul Edouard Philippe cele mai periculoase proteste sunt cele de la căile ferate. Potrivit sondajelor, majoritatea francezilor sprijină desfiinţarea privilegiilor. Cu toate acestea, avertizează experţii: dacă viaţa publică franceză va fi paralizată pentru mai mult de două săptămâni, cetăţenii ar putea deveni tot mai neliniştiţi iar presiunile asupra guvernului vor creşte major.

Trecutul este grăitor. În aceste zile, presa franceză aminteşte mai ales de toamna lui 1995, când tânărul premier de atunci Alain Juppé a prezentat un plan ambiţios de reforme, aşa-numitul Plan Juppé. Şi Juppé a vizat atunci anularea privilegiilor de la SNCF (care avea atunci datorii cam de 25 de miliarde de euro, sumă ajustată la condiţiile actuale). Sindicatele au răspuns prin paralizarea vieţii publice pentru mai multe săptămâni. La final, guvernul a cedat în faţa presiunilor străzii. Premierul Alain Juppé ("A sosit ora adevărului."), care după primele zile de greve exclusese orice concesie, a fost terminat din punct de vedere politic.

Rezultat deschis

Dar situaţia de acum este diferită de cea din perioada preşedintelui Jacques Chirac în 1995. Spre deosebire de acesta, actualul şef al statului Emmanuel Macron a câştigat alegerile din 2017 tocmai cu o agendă reformistă. În plus, sondajele arată că tot mai mulţi francezi sunt de acord între timp că statul trebuie amplu reformat.

Iar conducerea Franţei operează mai degrabă reţinut, în comparaţie cu reformele Hartz aplicate în Germania de fostul cancelar Gerhard Schröder. Deşi datoriile de stat ale ţării au ajuns la 100% din PIB, preşedintele Macron vrea să desfiinţeze doar 120.000 din cele 5,6 milioane de locuri de muncă din sectorul public - până în 2022. Franţa are cu aproape 20% mai mulţi angajaţi de stat decât Germania, în condiţiile în care populaţia Republicii Federale este clar mai numeroasă.

Puţini experţi se aventurează să prezică învingătorul luptei de putere dintre Guvern şi sindicate în Franţa. Dinamica politică franceză este mult prea imprevizibilă pentru a risca previziuni.

Un lucru este clar: dacă guvernul va ceda presiunilor străzii, atunci poate să renunţe de pe acum şi la reforma pensiilor, prevăzută pentru 2019 - cel mai important proiect intern al mandatului lui Macron. Iar sindicatele ştiu acest lucru şi speră ca vremea să ţină cu ele în săptămânile următoare. Vremea rea din toamna trecută a afectat negativ mobilizarea greviştilor.

Autor: Andreas Noll/os