Va reuşi Italia să iasă din paralizia ei politică?

Desemnarea lui Letta după surprinzătoarea realegere în funcţie a preşedintelui Giorgio Napolitano, decanul de vârstă al politicii italiene şi primul şef al statului căruia, în pofida vârstei sale înaintate, i se încredinţează un nou mandat, e firească.

În fond, Napolitano n-a cerut să rămână la cârma ţării decât pentru a scoate Italia dintr-o criză prelungită, care a izbucnit înaintea patului politic indus de alegerile de acum două luni.

La 46 de ani Letta, vice-şeful Partidului democrat, de stânga, pare a fi nu doar tânăr, ca politician, ci a deţine o virtute esenţială. Trece drept un moderat. Ca atare „cercurile politice de centru-dreapta l-ar putea accepta”, afirmă, bunăoară, agenţia Reuters.

Agenţiile de ştiri menţionează în context şi faptul că premierul desemnat este nepotul fostului şef de cabinet al lui Silvio Berlusconi, Gianni Letta, un om de dreapta.

Mare atenţie au suscitat, fireşte, şi primele declaraţii ale premierului desemnat în ciuda opţiunii iniţiale a lui Napolitano, care pare să fi preferat să i se adreseze unui om politic mai experimentat. De pildă fostului premier Giuliano D'Amato.

Or, primul lucru pe care l-a făcut premierul desemnat, Letta, a fost să se alăture corului de critici care, la Bruxelles, la Paris şi aiurea au pus în ultima vreme în discuţie austeritatea, criticând şi condamnând demersurile, opţiunile şi reţetele economice ale Germaniei. Ceea ce n-a întârziat să provoace iritări în Republica Federală.

Potrivit lui Letta, Uniunea Europeană s-ar concentra "excesiv asupra programelor de austeritate", când, de fapt, ar trebuie să stimuleze creşterea economică. Conform secretarului general adjunct al partidului democrat italian, guvernul său, odată format, ar urma să abordeze prioritar şomajul şi reformele instituţionale.

În chestiunea alcătuirii cabinetului, Letta a promis să-şi facă treaba rapid, consultându-se cu partidele înainte de a-i raporta preşedintelui. El a avertizat concomitent că nu va forma un guvern plătind, în acest scop „orice preţ”.

Criza economică şi financiară a lovit grav Italia. A cărei potenţială prăbuşire ar precipita căderea în hău a întregii zone euro. Italienii icnesc din greu sub povara declinului, a pensiilor şi salariilor reduse în raport cu exorbitantele costuri ale vieţii, a lipsei locurilor de muncă, a lipsei perspectivelor pentru cei tineri.

În aceste condiţii, sarcina viitorului cabinet riscă să fie extrem de grea chiar în ipoteza unui succes al lui Letta în efortul enorm al formării guvernului în condiţiile în care bună parte din Parlament e sub controlul populiştilor, corupţia e amplă, iar economia pe butuci.

Refuzul precar motivat al mişcării lui Beppe Grillo de a pune umărul la alcătuirea unei alianţe guvernamentale şi la scoaterea ţării din paralizia politică generată de rezultatul ultimului scrutin stârnise ori amplificase mânia multor italieni, degradând popularitatea actorului-politician. Fondatorul protestatar al mişcării „Cinci stele” afirmase nu de mult că ar fi, chipurile, „de acord cu o invazie a Germaniei în Italia, dacă doar aşa ţara lui poate să fie condusă de politicieni oneşti şi competenţi”.

„În Parlament mai există 30 de deputaţi condamnaţi pentru infracţiuni grave. Aş fi dorit să fie oameni cinstiţi, competenţi şi profesionişti în funcţiile cu pricina”, mai susţinuse Grillo pentru cotidianul german „Bild”.

Evident, declaraţiile lui Grillo nu trebuie luate în serios. Dar atât ele cât şi succesul electoral al populiştilor ilustrează cât de amplă a ajuns să fie exasperarea italienilor. Paradoxul este că, fără austeritatea impusă de germani, decăderea economiei italiene ar risca să continue…