Uniunea Mediteraneană

Iniţiativa adoptată în acest sens de Franţa se loveşte în continuare de rezistenţa acerbă a Germaniei.

Cu toate acestea, liderii celor două ţări încearcă să demonstreze o oarecare înţelegere şi prezintă azi la Bruxelles, în cadrul summitului UE, un document comun, menit să înlăture neînţelegerile franco-germane privind politica faţă de ţările Mediteranei.

Se ştie că Franţa a întreţinut mereu relaţii speciale cu spaţiul mediteranean. Ţările regiunii sunt în parte fie francofone, fie dispun de o cultură puternic marcată de cea a fostei puteri coloniale franceze.

În căutarea unui ţel demn de "la grande nation" şi apt măcar să amintească de apusa ei măreţie, dacă nu s-o refacă, preşedintele conservator al Franţei a lansat în timpul campaniei electorale pentru palatul Elysee ideea creării unei Uniuni Mediteranene.

Proiectul lui Sarkozy ar urma să aibă între altele virtutea suplimentară de a oferi Turciei un surogat, în contextul unui refuz al aderării Ankarei la UE. Că Turcia a devenit bănuitoare şi nu s-a arătat cine ştie ce entuziasmată de iniţiativa liderului parizian, e una. Cu totul alta, iritarea masivă pe care ideea lui Sarkozy a iscat-o în statele din nordul UE.

Situate departe de bazinul Mării Mediterane unele dintre acestea, printre care nu în ultimul rînd Germania, s-au simţit marginalizate bănuind Parisul că încearcă să pună pe picioare un club elitar şi exclusivist de genul organizatorului de vacanţe de lux, Club Mediterranee.

Şeful diplomaţiei franceze, Bernard Kouchener, a respins categoric acuzele vehiculate, afirmînd că departe de a fi vorba "de un Club Mediterranee, cred că întîlnirea doamnei Merkel cu domnul Sarkozy a stabilit clar cursul pe care-l urmăm. Va avea loc o transformare a procesului de la Barcelona, care să ducă la crearea unei veritabile Uniunii a Mediteranei".

Temîndu-se că, prin realizarea propunerii franceze i se va tăia drumul spre sud, fiind condamnată să se orienteze exclusiv spre răsărit, Germania a ripostat. Cancelarul Merkel a invocat pericolul unei proxime sciziuni europene şi i-a cerut liderului de la Elysee să includă în proiectul său toate cele 27 de ţări membre ale UE, cu sau fără coaste la Mediterana.

La Paris s-a semnalizat propensiunea spre un compromis, dar s-a insistat ca preşedinţia asupra propusei Uniuni să revină unei ţări riverane. Amănunte urmează să fie date publicităţii după summitul franco-german de joi.

Dar în ajunul întîlnirii la vârf de la 13 martie, oficialii germani au declarat că, din unghiul lor de vedere, nu se va schimba nimic esenţial. Potrivit şefului diplomaţiei germane, Frank Walter Steinmeier, "toate cele 27 de state membre ale UE vor fi egale în drepturi, se va renunţa la structuri redundante şi se va miza pe o intensificare a procesului de la Barcelona, care va fi rebotezat".

Cu 12 ani în urmă, statele europene au hotărît în capitala catalană Barcelona să se consacre unui dialog intens cu statele arabe din Maghreb şi Orientul Apropiat şi Mijlociu, menit să ducă crearea în zona Mediteranei, până în 2010, a unui spaţiu al liberului schimb.

De atunci încoace s-au promovat varii programe culturale iar UE a pompat în regiune gigantica sumă de 8 miliarde de euro sub formă de ajutoare economice.

Franţa găseşte că s-ar fi dat prea puţin. Germania şi Austria sunt de cu totul altă părere.