Un acord prost induce situația mizeră a refugiaților

Cei care sunt acum îngroziți de situația din tabără de refugiați Moria, de pe insula Lesbos, sunt fie ignoranți, fie ipocriți. Situația mizeră a refugiaților de pe insula de la Egee este rezultatul mai multor ani de pasivitate. Politica europeană, guvernul grec, mulți dintre noi am privit forțat în altă parte. Ne-am mulțumit să credem că "deal"-ul dintre Turcia și UE funcționează. Numărul celor sosiți cu bărci pneumatice pe mare a scăzut dramatic. Acordul din martie 2016 a funcționat, în prima fază. Ruta balcanică a migrației spre Europa Centrală a fost dată uitării.

Legenda funcționării nu mai este valabilă, pentru că mare parte din deciziile politice de atunci nu au fost deloc sau doar defectuos aplicate. S-a ajuns la violența și mizeria din taberele de refugiați din Grecia și la paralizarea politicii europene de migrație. Această tendință era previzibilă. Deja în aprilie 2016, când Papa Francisc a vizitat o tabără de refugiați și a fost șocat de situația de la fața locului, devenise clar că sistemul bazat pe acordul respectiv nu va funcționa.

Depășiți de situație

Autoritățile grecești nu au fost și nici nu sunt în stare să organizeze și administreze rezonabil taberele de refugiați. Deși UE a trimis personal și mulți bani în Grecia, nici Frontex și nici agenția responsabilă de azil EASO nu au putut remedia situația.

Procedura de acordare a azilului pe insula grecească, pe care refugiații nu mai dreptul să o părăsească, trebuie încheiată în câteva zile, maximum câteva săptămâni. Dar procedurile durează luni în șir, dacă nu chiar ani. Un refugiat sosit astăzi pe insula Lesbos este programat la primul interviu de abia în primăvara anului 2021. Nici suplimentarea cu personal din alte state comunitare, prezentată cu surle și trâmbițe de UE, nu funcționează corect.

Nicio repatriere

Acordul încheiat cu Turcia prevedea ca solicitanții de azil respinși, adică marea majoritate a refuguiaților, să fie retrimiși în Turcia. Până acum doar 2200 de persoane au intrat sub incidența acestei prevederi. Cel puțin așa se arată în statisticile Comisiei Europene. Rămâne de văzut dacă vina revine Greciei sau Turciei.

Pentru fiecare azilant trimis în Turcia, UE promisese să preia un alt refugiat din Siria. Se alocaseră 72.000 de locuri în acest contingent. Până acum doar 25.000 de refugiați din Turcia au ajuns în Uniunea Europeană. Din cei 3,6 milioane de azilanți care s-ar afla în Turcia, cifra este infimă. Statele comunitare nu au ajuns deocamdată la niciun compromis privind modul de distribuire a refugiaților. Unele țări, precum Polonia sau Ungaria, dar și Irlanda, Marea Britanie sau Danemarca nu au acceptat până acum niciun refugiat din Turcia. Cei mai mulți, mai exact 8596, au fost primiți de Germania. 

Doar atunci când insulele grecești sunt umplute la refuz sau după ce turismul local are de suferit, autoritățile de la Atena aceptă să transfere câteva mii de refugiați în zonele continentale ale țării. Nici acolo situația nu este mai bună, așa încât mulți apelează la călăuze pentru a trece Balcanii. Prin Bosnia-Herțegovina sau Slovenia, migranții avasează, până când, dispar, undeva în Europa Centrală. 

UE nu își respectă promisiunea

Evident că numărul nou sosiților nu mai poate fi comparat cu cel din anii 2015 și 2016, când sute de mii veneau și își continuau drumul. Dar, în ultimele luni, sunt tot mai mulți cei care se aventurează să treacă din Turcia spre Grecia. În anumite zile, sute de oamenii ajung în taberele pline deja până la refuz. Nu mai vin din Siria, cei mai mulți sunt afgani și pentru ei acordul dintre UE și Turcia nu avea niciun fel de prevedere.

Turcia reclamă de mai multă vreme faptul că UE nu își îndeplinește obligațiile asumate prin acord. Într-o oarecare măsură, plângerile sunt justificate. Discuțiile despre eliminarea vizelor pentru cetățenii turci nu mai sunt de actualitate, întiocmai ca și negocierile pentru eventuala aderare a Turciei la UE. Nici pe frontul vamal, unde se promisese reformarea legislației bilterale cu Turcia, nu s-a schimbat nimic. Guvernul de la Ankara este însă complet nemulțumit de ritmul în care UE înțelege să transfere suma stabilită în acord. UE îi contrazice pe liderii turci și susține că, din cele 6 miliarde de euro, prevăzute până în 2022, au fost transferate deja 2,4 miliarde de euro. Pentru accelerarea transferului se propune ca fondurile să ajungă direct în visteria statului. Până în prezent, banii au fost trimiși unor organizații de caritate, pentru a avea siguranța că ajung cu adevărat în taberele de refugiați. Se pare că Turcia a mai relaxat controlul de coastă, pentru a face scăpate mai multe ambarcațiuni cu refugiați.

Se dorește intimidarea

Ministrul federal de interne Horst Seehofer va vărsa cu siguranță câteva lacrimi de crocodil în turneul lui de la Ankara la Atena, impresionat fiind de soarta refugiaților. Dar nu va face niciun fel de promisiune concretă, susțin surse din cadrul Ministerului de Interne. În fond, spun unii diplomați europeni, imaginile cu mizeria cruntă din taberele de refugiați din Grecia sunt chiar "dorite". Efectul de intimidare asupra unor potențiali migranți care așteaptă în Turcia să primească o șansă nu poate fi ignorat. "Este necesar să înlăturăm stimulii care îi fac să pornească într-o călătorie atât de periculoasă", decideau, în iunie 2018, șefii de stat și de guverne din UE. Cel mai mare stimul este șansa la o viață demnă în Grecia sau în altă țară europeană.

Dat fiind că statele comunitare nu ajung la niciun compromis în privința reformării politicii privind azilul și refugiații, speranța că state din prima linie, precum Italia sau Grecia, vor schimba ceva este minimă. Acum este necesară o politică cu efecte pe termen lung.