Un rol pe măsură

Misiunea germană la ONU a izbutit, după numai un an, să lase urme vizibile. A fost adoptată la iniţiativa Germaniei o rezoluţie care să-i protejeze mai bine pe copii în regiunile de conflict armat. Sunt condamnabile de acum înainte, în baza dreptului internaţional, şi atacurile asupra spitalelor şi a şcolilor. Pe agenda Consiliului de Securitate figurează şi protecţia climei. Toate aceste victorii, esenţiale dar nespectaculoase, sunt primite cu respect şi preţuite la justa lor valoare de experţi.

Pacea mondială ameninţată de modificările climatice

Într-o declaraţie prezidenţială modificările climei sunt considerate drept o potenţială ameninţare a păcii în lume. Ceea ce înseamnă că pacea reprezintă mai mult decît simpla evitare a conflagraţiilor armate. In sine, această nouă viziune a declanşat un salutar proces de reevaluare a cauzelor care pot declanşa conflicte. Profesionist, tenace, eficient, la obiect, angajamentul diplomaţilor germani la ONU a avut parte de deosebite aprecieri mai ales în domeniul apărării drepturilor omului, evidenţiindu-se în contextul dificilei situaţii din Siria.

Eforturi susţinute de a stăvili samavolniciile din Siria

Fiecare din numeroasele proiecte de rezoluţie menite să pună capăt violenţelor regimului de la Damasc împotriva propriului popor, a fost elaborat împreună cu partenerii europeni. Dar de fiecare dată, adoptarea unei rezoluţii a eşuat din cauza veto-ului Chinei şi Rusiei. Iar cei care au sperat că Germania va putea juca în această ecuaţie rolul de mediator, şi-au văzut nădejdile înşelate din simplul motiv că instrumentariul aflat la dispoziţia diplomaţilor este limitat. Pentru sistemul Putin, drepturile omului contează oricum mai puţin decît interesele strategice şi loialitatea faţă de ultimii aliaţi ai Moscovei în Orientul Apropiat.

Si totuşi, nu în ultimul rînd, perseverenţei germane i se datorează impunerea, măcar în Adunarea Generală ONU, a unei rezoluţii de condamnare a violenţelor comise de aparatul puterii preşedintelui Bashar al Assad. Faptul că documentul a fost adoptat cu o mare majoritate de voturi, relevă un spor de sensibilitate faţă de unul din cele mai dificile capitole ale relaţiilor interumane: respectarea drepturilor omului.

O gafă în cazul Libiei

Cu atît mai dezamăgitoare, mai de neînţeles pentru partenerii europeni din Consiliul de Securitate ONU a fost abţinerea Germaniei de la votarea Rezoluţiei 1973 vizînd constituirea unei zone de interdicţie a zborurilor deasupra Libiei, în vederea protejării militanţilor anti-Ghaddafi de atacurile aeriene ale regimului de la Tripolis. Reticenţele de principiu ale diplomaţiei germane faţă de o intervenţie militară străină au prevalat faţă de angajamentul în favoarea protejării populaţiei civile. Ceea ce a trădat nu doar o defectuoasă pregătire a deciziei ci şi vicii de comunicare.

Mai grav, abţinerea a fost contraproductivă din perspectiva ambiţiilor Republicii Federale de a deţine în Consiliul de Securitate ONU statutul de membru permanent. Ea nu a servit nici intenţiilor de reformare a Consiliului de Securitate ONU, postulate ferm de Germania. Oricum la ora actuală, statelor cu drept de veto nu le surîde cîtuşi de puţin ideea unei reforme care să le limiteze prerogativele. Iar pe fundalul crizei euro, nimeni nu se mai gîndeşte să acorde UE un fotoliu în Consiliul de Securitate, nu în ultimă instanţă şi fiindcă idealul politic al unei Europe unite pare să se fi devalorizat în criza care din păcate, promite să dureze.

Autor: Daniel Scheschkewitz/ Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz