UE, întrunirea JAI de la Bucureşti şi raiul penalilor

Răsfăţaţi de umbrela nucleară americană, de clauza într-ajutorării NATO descurajând orice potenţială agresiune şi de o extindere aparent irepresibilă a democraţiei şi a sferei statelor de drept, europenii au stat decenii la rând liniştiţi. Şi-au văzut, aşezaţi, de treburile lor.

Şi-au celebrat contribuţia, în opinia lor decisivă, la o lume a păcii, în timp ce lumea reală se vedea imersată în războaie din ce în ce mai sângeroase şi genocidale. Şi au făcut mănoase afaceri cu varii tirani.

Nici 11 septembrie 2001 nu i-a tulburat prea rău. Au manifestat o oarecare solidaritate de faţadă cu SUA, participând la campania afgană, dar din 2003 au început să le dea cu tifla partenerilor de peste ocean. Germanii au refuzat deci participarea la campania irakiană, menită nu doar să înlăture pericolul unui prezumtiv atac cu arme de distrugere în masă, ci şi să disloce de la putere un dictator ucigaş în masă, vinovat pentru exterminarea a cel puţin trei sute de mii din compatrioţii săi.

Abia multiplicarea atentatelor teroriste islamiste lovind diverse metropole europene, precum şi afluxul necontrolat de imigranţi, mânaţi, parcă, nu doar de indirecta invitaţie a Angelei Merkel, ci şi de o misterioasă forţă, să ia cu asalt Bătrânul Continent, par să-i fi trezit pe mulţi. Brusc, unele segmente ale electoratelor europene s-au revoltat şi au impus schimbări de guverne sau de politici şi strategii într-un număr considerabil de ţări.

Concomitent, în estul Europei şi mai ales în România, a avut loc o rapidă şi alarmantă degradare a democraţiei şi a instituţiilor statului de drept. În aceste condiţii nefaste are loc azi şi mâine, sub conducere românească, reuniunea JAI a miniştrilor de interne şi de justiţie din statele Uniunii Europene.

Găzduiţi joi de Carmen Dan, în oraşul în care jandarmii fostei secretare din Videle au maltratat, bătut şi gazat zeci de mii de români protestând paşnic împotriva corupţiei şi pentru justiţie, demnitarii europeni au pe masă subiectele epocii. Se vor ocupa de asigurarea frontierelor, de migraţie şi azil, de prevenirea şi contracararea terorismului, precum şi de cooperarea forţelor lor de poliţie.

A doua zi îi va păstori Tudorel Toader. E, nota bene, omul care şi-a făcut un scop în viaţă din a-şi discredita guvernul şi ţara, dând afară din slujbe oameni cinstiţi şi competenţi ca Laura Coduţa Kövesi sau Augustin Lazăr. E insul care s-a distins prin a fi amendat, criticat şi recuzat de oficiali europeni, o bună parte din magistraţi, de sociateta civilă a ţării sale ca şi de proprii săi studenţi. Căci, folosindu-se de complicitatea parlamentarilor şi a CCR, determinase demontarea fulgerătoare a mecanismelor şi instituţiilor capabile să asigure, în România, funcţionarea unui stat de drept, dotat cu o justiţie realmente independentă, eficientă şi cu o reală separare a puterilor.   

Atare bilanţ şi astfel de constelaţie sunt, la drept vorbind, suprarealiste. Sunt halucinante pentru oficalii statelor unei uniuni pretinzând, in corpore, că apără ”valorile europene”. Sunt delirante pentru nişte ţări care nu scuipă nici pe drepturile omului, nici pe libertatea de exprimare, nici pe lupta pentru o justiţie de natură să-şi merite numele şi să permită reala combatare a corupţiei la vârf.

Dacă nu vor să plece din Bucureşti discreditaţi şi dând apă la moară extremismelor, dregătorii europeni ar face bine să asculte de ziarişti, de magistraţii şi poliţiştii români. Ultimii protestează alături de rezervişti militari şi de gardienii din puşcării, revendicând specialiştilor în autoservire ai executivului Dragnea-Dăncilă sporuri salariale şi ameliorări materiale. Pe care însă cleptocraţia nu le acordă cu plăcere decât propriilor membri, reprezentaţilor noii nomenclaturi a statului naţional-securist, penalilor şi infractorilor.

Cu şi mai multă luare aminte ar trebui ca oficialii europeni să aplece urechea la sfatul judecătorilor şi procurorilor români. Intimidaţi masiv în exercitarea muncii lor atât de decapitarea DNA, cât şi de politizarea justiţiei prin aşa zisa Inspecţie Judiciară, magistraţii le cer să includă pe ordinea de zi a discuţiilor de la Palatul Parlamentului situaţia justiţiei româneşti. Tema se impune în chip natural în lumina constatărilor regretabile ale Comisiei Europene, Comisiei de la Veneţia, Greco şi Consiliului Europei, constatări pe cât de critice la adresa prestaţiilor executivului român, pe atât de grav nesocotite de regimul Dragnea.

Ar mai fi destule subiecte pe care oficialii europeni ar putea şi ar trebui să le discute cu folos la Bucureşti. De pildă metamorfozarea României din stat de drept în paradis penal, cum sugerează nefăcutele majorităţii din  Camera Deputaţilor, cea dominată, ca şi Senatul, de alianţa PSD-ALDE. Care, în loc să-şi reprezinte poporul, îl dispreţuieşte plenar, de vreme ce admite secretariatului general al camerei să pună beţe în roate validării milionului de semnături ale campaniei USR #FărăPenali. Şi să sustragă din cele trimise CCR vreo 300.000 de mii de semnături. În speţă voinţa sutelor de mii de români, desconsideraţi la fel ca participanţii la referendumul pentru un Parlament unicameral.

A vorbi de Schengen, în aceste condiţii, e absurd, dacă UE vrea să rămână un spaţiu de drept, juridic necontaminat de raiul penalilor.