UE, "în pragul prăbușirii" din cauza crizei refugiaților

DW: Atmosfera este dramatică. Acum se fixează termene până la care numărul refugiaților trebuie redus drastic. Alții așteaptă o rezolvare deja până la summitul UE de la jumătatea lui februarie. Cât timp mai are de fapt Uniunea Europeană?

Judy Dempsey: Chestia asta cu soluționarea crizei în termen de două luni este penibillă, nu are niciun sens. Vrem să-i blocăm pe refugiați la granițe și să vedem apoi la televizor cum îngheață de frig în zăpadă? Vor înceta să mai vină doar atunci când vom pune capăt războiului din Siria. Sunt ceva speranțe, după îmbunătățirea relațiilor dintre Iran și Occident, ceea ce a slăbit poziția Arabiei Saudite. Dar și dacă încep luni la Geneva discuțiile, luptele din Siria nu vor înceta peste noapte. Deci setarea de termene nu are niciun rost.

Cancelara germană Angela Merkel a avut mereu destui aliați în UE pentru a determina aplicarea deciziilor blocului comunitar. Unde sunt acum aceștia?

În prezent, ea a rămas cu foarte puțini susținători. Mulți lideri europeni se ocupă strict de interesul național în criza refugiaților, pentru că îi interesează doar modul în care alegătorii lor percep această criză. În plus, în Uniune există această impresie că Merkel ar fi greșit prin deschiderea granițelor pentru refugiați. Alți lideri cred chiar că șefa guvernului german ar fi cea vinovată - chiar dacă fără Merkel și Schäuble nu ar mai exista acum moneda euro și nici nu am avea un acord de rezolvare a crizei din Ucraina. Liderii europeni îi întorc acum spatele cancelarei, după ce aceasta a asigurat pe timp îndelungat stabilitatea Uniunii.

Austria a anunțat între timp o cotă maximă de refugiați pe care îi va primi anual. Este aceasta o formă de șantaj la adresa altor state membre? Vrea guvernul de la Viena să o ajute pe Merkel să beneficieze de mai multă cooperare?

Este o băutură otrăvită. Ce se va întâmpla dacă refugiații vor îngheța de frig la granițele unei anumite țări? Au dreptate cei care spun că închiderea granițelor nu este o soluție. UE a ajuns practic ca un somnambul în această situație. Trebuia în urmă cu mulți ani să fie sprijinite masiv taberele de refugiați din Liban, Iordania și Turcia, pentru ca oamenii să rămână în regiune. Și mai rău este că îi privim pe acești oameni ca pe niște numere, obiecte, nu ca pe niște persoane uneori cu destine groaznice.

Acum toți vorbesc despre un plan B. Care să fie acesta - închiderea granițelor? Și ce va însemna acest lucru pentru Balcani?

Serbia a anunțat deja că nu va mai primi refugiați pe teritoriul ei dacă nu este garantată primirea lor în statele UE. Același lucru este valabil și pentru alte țări balcanice. Situația actuală destabilizează aceste state. Așa-numitele hotspots pentru înregistrarea și preluarea refugiaților nu funcționează. Pozițiile tuturor părților implicate s-au radicalizat - de exemplu Danemarca. Turcia nu și-a îndeplinit până acum promisiunile. Iar după atentatele de la Istanbul va fi și mai puțin pregătită să-i rețină pe refugiați pe teritoriul ei. Merkel nu primește de nicăieri ajutor, nici de la președintele Obama, de la nimeni. Iar cei care râd sunt rușii, cu președintele Putin care se bucură de slăbirea Uniunii Europene.

Mai poate Europa să facă ceva rezonabil în acest context?

Singura modalitate de a reduce fluxul refugiaților ar fi pomparea de miliarde de euro în țările vecine Siriei, pentru a îmbunătăți major condițiile de viață ale refugiaților sirieni din aceste țări. Simultan, trebuie demarată o campanie masivă în rețelele sociale, prin care să li se explice clar oamenilor că nu vor mai fi primiți în Europa. Trebuie evitat ca acești oameni sărmani să se mai urce în bărci spre Europa. Dar ar fi trebuit să începem deja demult cu aceste măsuri.

La Bruxelles, domnește o atmosferă de sfârșitul lumii. Oameni raționali ca Wolfgang Schäuble vorbesc despre sfârșitul euro și al pieței comune. Să fie chiar așa de grav?

Da. Dacă Schäuble o spune, înseamnă că știe el ceva. Există acest risc. Se va recurge din nou la idea Europei cu două viteze. Cei care vor dori să continue acest proiect se vor reuni, ceilalți vor rămâne pe dinafară. Acum este vorba de viitorul Europei, nu mai este doar o altă criză pe care o avem de depășit. Frica de un scenariu apocaliptic nu mai este exagerată. Chiar ne aflăm pe marginea prăpastiei. Am putea pierde tot ceea ce am construit în ultimele decenii. Și nu știu dacă toți liderii europeni au înțeles ce consecințe va avea, inclusiv pentru ei, un astfel de deznodământ.

Judy Dempsey este analistă la Carnegie Europe și este autoarea cărții "Fenomenul Merkel: puterea și posibilitățile Germaniei".