Rolul Ucrainei în rezolvarea conflictului transnistrean

Dacă, la vest, România este un partener liniștit și sigur, în est, Ucraina rămâne un vecin destul de vulnerabil, din cauza instabilității geopolitice. Pe de altă parte, Kievul ar putea deveni un partener de încredere în soluționarea conflictului de pe Nistru.

Dușman și prieten

Chiar de la începutul conflictului din Transnistria, în anul 1992, Kievul a participat activ la toate procesele de negociere a diferendului, jucând un rol important în dialogul dificil dintre Chișinău și Tiraspol. Pe parcursul timpului, relațiile moldo-ucrainene au avut atât aspecte pozitive, cât și negative, care au fost influențate destul de mult de poziția Federației Ruse. Agenda negocierilor bilaterale privind segmentul transnistrean a fost întotdeauna plină de subiecte delicate, cum ar fi demarcarea frontierei și cooperarea vamală, probleme privind dreptul la proprietate, protecția mediului înconjurător al Nistrului, educația, protecția minorităților naționale etc.

Transnistria a fost mereu un subiect sensibil pentru Ucraina, care a avut o influență asupra proceselor interne din regiune de natură politică, economică, etnică sau culturală. Acest lucru este de înțeles, deoarece aproximativ o treime din populația regiunii transnistrene este de etnie ucraineană. Mai mult decât atât, până în 1940 teritoriul din stânga Nistrului a fost parte a Ucrainei sovietice. De asemenea, luând în considerație acești factori, precum și unele interese politice, care au existat până la anexarea Crimeii între Kiev și Moscova, s-a remarcat faptul că Ucraina a fost deseori de partea Federației Ruse, iar Chișinăul rămânea neputincios în contextul acestor înțelegeri. Să nu uităm că țara vecină a oferit cetățenilor transnistreni un regim facilitat de obținere a cetățeniei ucrainene sau un alt exemplu este faptul că Ucraina a solicitat permisiunea de a deschide un consulat la Râbnița.

Situația s-a schimbat radical după ce relațiile ruso-ucrainene au intrat în impas, odată cu anexarea Crimeii și izbucnirea conflictului din Donbas, care, potrivit experților, este foarte asemănător cu cel din regiunea transnistreană. Pe de o parte, conflictul nerezolvat din Republica Moldova reprezintă o problemă pentru securitatea Ucrainei, unii analiști afirmând chiar că Federația Rusă vrea să creeze în sud-estul țării o republică nouă numită „Novorossia”. Iar, pe de altă parte, în pofida crizei economice, Moscova nu prea își exprimă dorința de a duce la un bun sfârșit soluționarea conflictului. Astfel, în circumstanțele actuale, Ucraina poate juca un rol decisiv în soluționarea atât a unei probleme regionale, cât și a reîntregirii Republicii Moldova.

Schimbarea balanței de forțe după Maidan

Experții Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) de la Chișinău, în colaborare cu Fundația germană „Hanns Seidel”, au elaborat recent un studiu în care prezintă o analiză a evenimentelor și proceselor de soluționare a conflictului, influența și presiunile Ucrainei, precum și posibilele scenarii de viitor în regiune. Astfel, potrivit autorilor studiului, după evenimentele din Kiev de la începutul anului 2014, Ucraina și-a schimbat în mod semnificativ abordarea față de problema transnistreană. Noua conducere a Ucrainei, fiind sub o presiune crescândă din partea Rusiei, și-a dat seama de importanța respectării principiului integrității și suveranității teritoriale nu numai prin declarații, ci și prin fapte.

„La 23 octombrie 2014, în Odessa, în cadrul unei vizite de lucru, președintele Petro Poroșenko a spus că nu există statul „Republica Moldovenească Transnistria”, iar această zonă se numește segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Totodată, la 8 iunie 2015, președintele ucrainean a aprobat decizia Radei Supreme de a denunța o serie de acorduri militare cu Rusia, inclusiv Acordul dintre guvernele Ucrainei și Federației Ruse cu privire la tranzitul forțelor militare ruse dislocate temporar pe teritoriul Republicii Moldova prin teritoriul Ucrainei, precum și alte acorduri, considerându-le o amenințare directă la adresa securității naționale și a integrității teritoriale a țării. Sunt doar niște exemple că țara vecină privește astăzi cu alți ochi evoluțiile din regiunea transnistreană și promovează cu o mai mare insistență soluționarea conflictului, asigurându-și în același timp liniștea la frontiera cu Republica Moldova”, a comentat pentru DW, Valeriu Chiveri, fost viceministru de externe de la Chișinău și unul din autorii studiului IPRE.

Ce poate face Ucraina pentru Moldova

Rolul Ucrainei în procesul de reglementare nu a fost pe deplin valorificat. Acest lucru s-a întâmplat în parte din cauza intereselor geopolitice și a strategiilor cu care Ucraina și Moldova și-au gestionat relațiile cu Federația Rusă. Grija actuală a ambelor părți este segmentul de frontieră transnistreano-urcrainean care este controlat doar de partea ucraineană. Pe parcursul istoriei, acest segment a fost permanent subiectul unor scandaluri legate de contrabandă cu mărfuri și chiar de arme. De asemenea, Ucraina este îngrijorată de faptul că pe teritoriul necontrolat se află trupe militare ruse, care ar putea fi folosite în cazul unei noi escaladări.

„Când vorbim despre controlul comun la frontieră, acesta este un subiect prioritar atât pentru autoritățile moldovenești, cât și pentru cele din Ucraina, care văd regiunea transnistreană drept un risc imens pentru regiunea Odessa. Din aceste considerente, ei au nevoie de transparență și de un control clar pe acest segment. În acest sens implicarea UE, a misiunii EUBAM și autorităților moldovenești ar contribui la o mai mare transparență și la un control mai bun. Dar aici apare și al treilea actor – Uniunea Europeană, care este implicată activ nu doar prin sugestii, dar și cu finanțare pentru măsuri de consolidare a controlului pe acest segment. Era preconizată demararea acestui control pentru luna noiembrie a anului curent, dar suntem în proces de consultări cu partenerii să vedem care va fi perspectiva definitivării acestui control și implementării practice”, a spus Valeriu Chiveri.

Totodată, participanții la evenimentul de lansare a studiului IPRE au menționat că diferendul transnistrean nu s-a reflectat niciodată într-un proiect național, rămânând doar la nivelul discuțiilor politice. De asemenea, trebuie continuate discuțiile și studiile, care ar avea scopul de a identifica noi scenarii de rezolvare a conflictului.

Victor Osipov, fostul vicepremier pentru Reintegrare, a menționat necesitatea continuării acestor cercetări, deoarece rolul Ucrainei în reglementarea conflictului transnistrean este în transformare. ”Din fericire abordarea Ucrainei și Chișinăului privind soluționarea politică a diferendului este apropiată. Potențialul dintre Chișinău și Kiev este imens și foarte puțin exploatat”, a spus fostul vicepremier.

Voința politică și aspecte de viitor

Capacitățile de rezolvare a conflictului transnistrean a fost deseori influențate negativ din cauza turbulențelor din mediul politic din ambele țări. De exemplu, din cauza instabilității politice din Republica Moldova, anul 2015 a fost practic pierdut, iar negocierile au lipsit de pe agenda politică a Chișinăului și Kievului. Aceste probleme politice au afectat negativ și negocierile în formatul „5+2”, iar rundele de negocieri oficiale nu au avut loc anul trecut. Cu toate acestea, capacitatea de a influența procesele în regiune a crescut considerabil în ultimul timp și o cooperare mai strânsă a ambelor țări ar putea accelera procesul.

Pavel Rohovei, consilier al ambasadei Ucrainei la Chișinău, este de părere că Kievul a susținut întotdeauna principiului integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova, iar în urma schimbărilor democratice, proeuropene care au avut loc în ultimul timp în statul vecin se pot face pași concreți în soluționarea diferendului, dar și în relațiile bilaterale. „Un pas care a confirmat această poziție este faptul că Kievul a aprobat deschiderea punctului comun de trecere a frontierei la Cuciurgan, așa încât vameșii, poliția de frontieră, să se afle pe teritoriul ucrainean și să aibă relații directe cu Republica Moldova, dar nu cu autoritățile transnistrene. Vreau să vă asigur că Ucraina va avea o poziție fermă și în viitor, în ceea ce privește reglementarea conflictului transnistrean, pornind de la scopul principal de integrare teritorială a Moldovei. Ucraina este fermă pe aceste poziții, susține Chișinăul și optează pentru transformarea misiunii de pacificare în Transnistria din una militară în una civilă”, a comentat oficialul ucrainean.

În același timp, punerea în aplicare a Acordului Aprofundat și Cuprinzător de Liber Schimb (DCFTA) cu UE de către Republica Moldova și Ucraina creează noi oportunități de a implica comunitatea de afaceri din Transnistria în acest proces. Aceste evoluții dau o șansă pentru cooperarea economică și comercială a ambelor țări cu UE, iar acest proces ar putea să devină un element important în stimularea soluționării politice a conflictului. În acest context, din cauza restricțiilor impuse de partea ucraineană, exporturile de mărfuri din Transnistria spre piața tradițională rusă au scăzut considerabil, iar mai multe firme din stânga Nistrului au început deja să exporte produsele pe piața UE, beneficiind de DCFTA.

Mai mulți experți de la Chișinău consideră că un rol esențial în rezolvarea diferendului îl deține președinția germană a OSCE din acest an, care ar putea stimula toate părțile implicate, inclusiv evoluția relațiilor dintre Ucraina și Republica Moldova, de la care se așteaptă propuneri de idei inovatoare în soluționarea conflictului. Totodată, se speră ca Germania să convingă Rusia să accepte rezolvarea problemei înghețate de peste 20 de ani, astfel asigurându-se pacea la frontiera de est a UE.

Un eventual succes ar putea apropia Republica Moldova de integrarea europeană și ar putea fi un precedent bun în rezolvarea conflictelor asemănătoare, inclusiv a celui din Ucraina.