Triumful terorismului

Şi să analizeze, precum Südeutsche Zeitung, tot mai stăruitoarele revendicări de concesii în politica de austeritate adresate Germaniei Angelei Merkel de guvernele de stânga de la Paris şi Roma, care doresc să finanţeze o posibilă creştere economică prin noi datorii.

Cele două capitale îşi condiţionează susţinerea pentru propulsarea candidatului conservator, Jean-Claude Juncker, preferat de Merkel, la şefia Comisiei Europene, de satisfacerea, de către Germania, a acestor revendicări.

Der Spiegel anunţă în context că vicecancelarul Germaniei, social-democratul Sigmar Gabriel, l-a convins pe tovarăşul său de partid, Martin Schulz, să renunţe la o funcţie în Comisia Europeană. În conformitate cu algoritmul politic, funcţia de comisar german ar urma să rămână în continuare în posesia unui membru creştin-democrat al principalului partid guvernamental de la Berlin. În schimb, Schulz ar putea să rămână preşedinte al Parlamentului European.

Publicaţiile germane au timp şi de subiecte mai fierbinţi, ştiut fiind că arde pământul în varii locuri şi zone ale lumii. În estul Ucrainei, unde, după cum anunţă Neue Zürcher Zeitung, administraţia de la Kiev şi-a anunţat intenţia de a proclama un armistiţiu unilateral, ceea ce Moscovei nu i se pare îndeajuns.

Arde apoi în Irakul sfâşiat de terorişti suniţi din SIIL şi de guvernanţi şiiţi inepţi, în Siria vecină, aprins de o dictatură sângeroasă şi înteţit de aceiaşi terorişti, precum şi în Israel şi teritorii. În zona palestiniană a Ţării Sfinte continuă să fie căutaţi trei elevi evrei răpiţi probabil tot de nişte de terorişti islamişti, de această dată ai Hamas, dintr-un liceu cu profil religios.

Nici vestul Europei nu-i la adăpost de angoase şi temeri tot mai ample. Cele mai intense sunt de sorginte securitară, fiind generate de pericolul reprezentat de teroriştii de varii provenienţe islamiste, care, odată reveniţi din războiul civil sirian şi irakian, ar putea urma exemplul camaradului lor francez. Proaspăt lăsat la vatră de SIIL, ex-combatantul islamist a fost arestat recent sub acuzaţia de a fi asasinat mai mulţi vizitatori ai muzeului evreiesc din capitala belgiană şi europeană Bruxelles.

Die Welt de la Berlin titrează în context: „Asupra Germaniei pluteşte un concret pericol mortal”, după cum avertizează ministrul de Interne al guvernului federal, Thomas de Maiziere, alarmat de eventualitatea ca Republica Federală să devină în curând scena unor atentate săvârşite de combatanţi repatriaţi care au luptat în războiului civil sirian.

Istoricul Michael Stürmer, comentatorul ziarului berlinez, atrage atenţia că sternul avertisment al ministrului german de Interne trebuie luat în serios, cu atât mai mult cu cât Thomas de Maiziere nu e un demnitar care „să încline spre exagerări” isterice, în cauză fiind „o nouă calitate a terorii”.

În paginile aceluiaşi ziar, un excelent editorial semnat de Richard Herzinger evidenţiază că „triumfurile terorismului”, după cum se intitulează articolul său, nu se datorează defel prezumtivului „intervenţionism” al vestului.

Dimpotrivă, ele sunt consecinţa politicii occidentale de a nu interveni suficient, respectiv de se retrage şi de a refuza să susţină în varii ţări ale Orientului Mijlociu o politică de umanizare şi democratizare. Or, în climatul saturat „de violenţă şi delir ideologic” al regiunii, o atare politică ar presupune sprijin occidental inclusiv militar, acordat pro-democraţilor timp de mai multe generaţii.

Or, în loc să-l acorde, Statele Unite şi ţările occidentale apreciază organizaţii islamiste teroriste precum Hamas, susţinând o conducere palestiniană „de uniune naţională” care s-a alcătuit prin susţinerea sa de către Hamas. E vorba, nota bene, de o grupare palestiniană „ce militează în continuare pentru nimicirea statului evreu”, respinge dreptul de a exista al Israelului, şi care refuză să renunţe la terorism în numele islamului.

Autorul deplânge, fireşte, această extrem de pernicioasă cantonare a vestului într-o politică retractilă, aşa cum, pe bună dreptate, critică şi înclinarea SUA de a încerca să evite dilemele conflictului irakian printr-o „alianţă fatală cu Iranul”.