Trei decenii de la căderea Zidului din Berlin

Germania de Est a avut o situaţie mai bună după destrămarea Cortinei de Fier, comparativ cu Polonia, Cehia sau alte ţări ale blocului de răsărit. Ceilalţi germani, din vest, nu au ajutat numai din punct de vedere economic, ci şi al personalului de conducere. Posturile din justiţie, administraţie, economie şi armată au fost ocupate fie de est-germani, care nu au colaborat cu regimul comunist, fie de importuri din vest. Astfel au fost deposedate de putere fostele elite est-germane. Cu o excepţie.

SED, formaţiunea de guvernământ din RDG, şi-a schimbat denumirea. Partidul Stânga (Die Linke), este succesorul ei. Iar cel mai cunoscut politician al acestei tabere politice, martor direct al întregii transformări, este invitat să susţină în toamnă un discurs la aniversarea a 30 de ani de la revoluţia paşnică din fosta RDG.

Gysi ţinea discursuri şi în urmă cu 30 de ani. Între bornele care au marcat schimbarea de atunci, din RDG, s-a numărat şi demonstraţia din 4 noiembrie 1989, care s-a desfăşurat în piaţa Alexanderplatz din Berlin. La eveniment au participat 400.000 de oameni. Pentru întâia dată, reprezentanţi ai vechiului regim au vorbit de la aceeaşi tribună aceluiaşi public, cot la cot cu reformatori şi militanţi pentru drepturi civice. Şi Gregor Gysi a luat atunci cuvântul. El a pledat pentru menţinerea rolului conducător al SED în stat şi i-a luat apărarea lui Egon Krenz, ultimul premier al unui guvern RDG-ist.

Gregor Gysi este admirat şi contestat  - până astăzi

Gysi era deja de pe atunci o personalitate foarte cunoscută şi foarte controversată. El provine dintr-o influentă familie burgheză din Berlin. Tatăl său a fost ministru al Culturii în RDG, iar Gregor Gysi a fost şeful Baroului avocaţilor din Berlinul de Est şi, concomitent, preşedintele Uniunii tuturor barourilor din ţară. El a fost apărătorul unor disidenţi, dar se spune că ar fi colaborat şi cu poliţia politică Stasi. Dovezile în acest sens lipsesc până astăzi, iar Gysi respinge acuzaţia. Totuşi, un raport al Bundestagului, scris mai recent, în urma unei anchete parlamentare, îi atestă calitatea de colaborator al Stasi.

Politicianul în vârstă de 71 de ani este până astăzi membru al Bundestagului, are susţinători înfocaţi şi este invitat la nenumărate dezbateri televizate. El este unul din puţinii politicieni rămaşi activi, având două biografii: una RDG-istă, şi alta RFG-istă, în Germania reunificată.

Revoluţia paşnică

Leipzig, cel de-al doilea oraş, ca mărime, din Saxonia, a fost, pe lângă Berlin, un loc central de desfăşurare a revoluţiei paşnice. Acolo oamenii au început să se adune, în 1989, în fiecare zi de luni pentru a demonstra paşnic. Acolo s-a decis pe 9 octombrie 1989 că schimbarea trebuie să aibă loc fără vărsare de sânge. Chiar dacă tancurile fuseseră deja scoase din cazărmile oraşului, ele nu au fost folosite împotriva demonstranţilor. Unii istorici presupun că numărul mare de protestatari, aproximativ 70.000, i-ar fi intimidat pe militarii cu funcţii de conducere. Un masacru de genul celui petrecut la Beijing cu numai câteva luni înainte nu s-a repetat în RDG.

Jubileul împlinirii a 30 de ani de la evenimentele de atunci va fi consacrat şi episodului de mai sus. Parte a manifestării va fi şi un concert susţinut de Filarmonica din Leipzig. Instrumentiştii invită, din 2014, diverse personalităţi şi la seri de concert, unde interpretează Simfonia a IX-a de Beethoven, sub motto-ul " implicarea unor martori oculari diferiţi în spiritul reconcilierii". La ediţia din acest an, ei l-au invitat pe Gregor Gysi, rugându-l să ţină un discurs.

Uzurpatori politici?

Dar nu toţi sunt dispuşi să parcurgă pe drumul reconcilierii. Mai bine de 700 de politicieni, artişti, scriitori şi cetăţeni au semnat o scrisoare de protest adresată Societăţii Robert Havemann, arhiva opoziţiei din RDG. În scrisoare se arată: "Suntem consternaţi că uitarea istoriei a avansat atât de mult  încât sunt invitaţi să ţină discursuri omagiale tocmai cei care care au încercat cu toată hotărârea să împiedice revoluţia şi unitatea". Aceştia vor, "retroactiv, să revendice pentru ei revoluţia."

Între timp s-au făcut auzite şi critici oficiale, cu precădere din partea Uniunii Creştin Democrate, principala formaţiune de guvernământ din Germania. "Trebuie să vorbească cei care au readus libertatea şi nu cei care au încercat să suprime libertatea", a declarat ministrul de Interne din Saxonia, Holger Stahlknecht.

Fostul militant pentru drepturi civice din RDG, Werner Schulz, ecologist de multă vreme, s-a declarat şi el împotriva reconcilierii. "30 de ani scurşi de la o dictatură totalitară nu trebuie să ne conducă spre o relativizare înţelegătoare", a afirmat el. Schulz pledează pentru o abordare critică a activităţii Partidului Stânga şi subliniază că Gysi reprezintă o perspectivă falsă asupra trecutului.

Care să fie soluţia?

Să i se retragă lui Gysi invitaţia de a vorbi? Aceasta ar fi o greşeală, afirmă Friedrich Schorlemmer, un alt martor al evenimentelor din urmă cu trei decenii şi activist pentru drepturi civice. El evidenţiază că aşa ceva ar fi sinonim cu cenzura şi atenţionează că, din fericire, până acum Germania a fost scutită de confruntări deschise între vechile cadre ale dictaturii şi adversarii acestora. Revoluţia paşnică a fost urmată de o paşnică elucidare a trecutului.

Dar noua dezbatere iscată în jurul persoanei Gregor Gysi demonstrează că această elucidare a trecutului nu s-a încheiat încă. Chiar dacă Germaniei de Est i-a fost mai uşor în urmă cu 30 de ani, trecutul poate ajunge rapid prezentul din urmă.

Gysi spune în continuare că este dornic să susţină acel discurs. Dar organizatorul a comunicat între timp că va invita şi un militant "veritabil" pentru drepturile civice.