Trei ceasuri rele cu 128 de zile înainte de euroalegeri

Poate că plenul Parlamentului European nu este chiar locul în care să dai în vileag întregul teanc de ași și jokeri cu care ți-ai propus să administrezi cu succes, în următoarele șase luni, afacerile generale ale Uniunii. Poate că e bine să-ți păstrezi atu-urile pentru momentele dificile care te așteaptă. E oarecum firesc, în acest caz, să nu auzi în hemiciclul de la Strasbourg ce propuneri de compromis are (are?) în mânecă premierul României în calitatea sa de „facilitator” între pozițiile centrifuge care nu lasă marile probleme europene să se rezolve. Detaliile se discută mai întâi cu părțile implicate, pe coridoarele politicii, pe culoarele diplomatice. Totul e o negociere, nu punem prețuri plafonate, ca la mercurialul piețelor ceaușiste. E de la sine înțeles, atunci, să nu ni se divulge într-o declarație politică pentru uzul largului public soluțiile din jobenul Bucureștilor - cum ar fi pentru impasul tot mai adânc al negocerilor cu Marea Britanie.

Dar nu aceasta este concluzia principală, în urma discursului rostit de premierul României în plenul aproape gol al Parlamentului de la Strasbourg și, mai ales, după răspunsurile date celor care au întrebat-o ce a înțeles majoritatea de la București din insistența cu care i se reproșează că greșește și perseverează în greșeli.

Ieșirea la rampă a prim-ministrului Viorica Dăncilă la Strasbourg s-a încheiat cu gustul amar al unui discurs fals suveranist, sub a cărui mască vine mesajul indirect adresat de guvernanții români partenerilor europeni: o să vă răspundem arogant și pe lângă subiect, până o să vi se facă lehamite și-o să ne întoarceți spatele. Până o să ne tratați ca o națiune incorijibilă de care aveți voi nevoie și care v-ar vrea banii, dacă nu ne-ați întreba ce vrem să facem din ei. Dar pentru că ne măsurați fiecare cent pe care ni-l dați, nu vă mai vrem nici banii.

Cam așa arată nu doar finalul vizitei premierului Dăncilă la Strasbourg, ci chiar interfața afacerilor europene din următoarele câteva luni: „facilitatorul”, noul cuvânt de suflet al Vioricăi Dăncilă, facilitatorul de soluții este, de fapt, el însuși una dintre probleme. Iar instrumentul de consens are tendințe de autoextracție din joc, pentru că nu-i plac regulile jocului și nu le poate schimba. Ce cruntă ironie: să vii să spui ce poți face pentru Uniunea Europeană și să nu-ți iasă decât un mieunat de epigon plouat al marilor eurosceptici.

„Nu am venit să dau socoteală”, a ținut să repete Dăncilă în fața foștilor colegi din Legislativul comunitar. Numai că, de data aceasta, hemiciclul de la Strasbourg a fost cam gol. De fapt, a fost gol de-a binelea. Poate fi dezinteres, poate fi dispreț, poate fi lehamite. Oricum ar fi, e dureros și periculos.

Cu atât mai deprimant spectacolul din Parlamentul European, cu cât divagațiile premierului român au fost întărite de unul dintre cei care ar trebui să înțeleagă cel mai bine ce riscă îmbrățișând cauza unor politicieni corupți în detrimentul electoratului. Este vorba despre liderul socialiștilor din Legislativul comunitar, Udo Bullmann, al cărui mesaj a îmbrâncit spre prăpastie campania electorală pentru euroalegeri. Bullmann a ales să selecteze din lunga listă de probleme ale statului român acea cauză care pare a favoriza politicienii condamnați, ignorând toate plângerile cetățenilor. Și a plusat cu un argument de tip stalinist („nu ne mai dați lecții de democrație, voi, care i-ați exterminat pe indieni”): voi, care l-ați protejat pe Orban Viktor și PiS-ul polonez, voi ne cereți să condamnăm un partid care știe să câștige alegerile? Din păcate, acest cartuș din pușca stângii europene este un cadou al dreptei, care, de-a lungul anilor din urmă, a tolerat derapajele din Ungaria sau Polonia. Și, totul, ca și acum, din calcule electorale. Dragi europeni, mesajul politicienilor din marile familii istorice este limpede: cu 18 săptămâni înainte de cele mai sensibile alegeri europarlamentare din istorie, cei care vă cer votul nu înțeleg nimic din ce li și ni se întâmplă.

Și pentru că numărul ceasurilor rele de marți trebuia să fie trei, în timp ce Viorica Dăncilă vitupera la adresa celor ce o întrebau la Strasbourg ce se mai aude cu 10 august, iar Carmen Dan își mușca buzele în plan secundar, nu departe de Orlando Teodorovici care gesticula către președintele Parlamentului European ca un jucător de fotbal care cere 11 metri în prelungiri, în tot acest timp, la București, politizata Inspecție Judiciară a dispus cercetarea disciplinară a celor trei procurori militari care s-au implicat în anchetarea abuzurilor Jandarmeriei și ale autorităților din seara mitingului diasporei. E un alt indicator al scopului actualei majorități politice: justiția suntem noi. Pentru conformitate, asta se întâmplă într-o țară în care cine întreabă despre evoluția acelor anchete se alege cu emisia suspendată zece minute din ordinul regulatorului audiovizual, ajuns, și el, doar o marionetă a puterii PSD-ALDE.