Trauma unei generaţii

Pentru Oksana Hemei, din Republica Moldova, despărţirea e cel mai dureros moment. Prima oară când i-au plecat părinţii la muncă în străinătate avea trei ani. După trei ani mama, Jelena, s-a întors, dar numai pentru câteva luni. Cu o zi înaintea anunţatei plecări, fetiţa a fost trimisă înapoi la bunică. A făcut cale întoarsă de la jumătatea drumului, iar în faţa casei şi-a întâlnit mama. Era deja cu bagajul în mână, gata de plecare.

Oksana, ajunsă între timp la vârsta majoratului, n-a uitat nici acum cât de furioasă a fost pe mama ei. "Eram prea mică şi nu înţelegeam că nu se duce de plăcere", spune ea. Mama fetei lucrează şi-n ziua de azi ca babysitter în Israel.

Milioane de "euro-orfani"

Conform statisticilor, peste jumătate din copiii Republicii Moldova cresc fără mamă sau fără tată. Între o jumătate de milion şi un milion de copii din statele membre ale UE - România, Bulgaria şi Polonia - sunt în aceeaşi situaţie. Din informaţiile organizaţiei Caritas, Ucraina ar avea până la 9 milioane de asemenea "orfani".

Povestea fiecărei familii e aproape mereu aceeaşi şi începe mai ales în regiunile sărace. În lipsa banilor, părinţii aleg calea străinătăţii. Muncesc în agricultură, pe şantiere, ca infirmieri sau ca dădace. Mulţi lucrează în ţări UE, deseori ilegal. Copiii sunt lăsaţi acasă, în cel mai fericit caz cu celălalt părinte, la rude sau la prieteni. Deseori, însă, rămân să trăiască singuri.

Părinţii de pe Skype

După ce sună clopoţelul de intrare, liniştea se aşterne pe coridoarele licelului "Hyperion". Pentru Oksana e ultimul curs pe ziua de azi, ora de franceză.

Lângă ea stau Diana şi Adriana. Şi părinţii celor două colege au plecat la muncă peste hotare, cu ani în urmă. Părinţii Adrianei s-au întors în vară. Au muncit în Israel, dar au rămas şomeri.

Mama altui coleg, Ion, e de opt ani în Italia. Părinţii unei fete, tot de la ei din clasă, au lucrat ani de zile în Coreea. Acum mama munceşte în Rusia. În satul Gura Galbenei, din Republica Moldova, o întreagă generaţie a crescut privindu-şi părinţii în fotografii sau pe Skype.

Căldura părintească

În opinia specialiştilor, acest model de familie echivalează cu o catastrofă socială. "E trauma unui copil care şi-a pierdut părinţii încă în viaţă", afirmă psihologul Ian Feldman.

"Euro-orfanii" învaţă că iubirea părintească se trimite, la intervale regulate, în cont sau cu poşta, că banii sau pachetele cu haine şi jucării frumoase pot înlocui afecţiunea, prezenţa fizică a părintelui. Sunetele distorsionate şi imaginile neclare de pe Skype sunt un slab substitut al îmbrăţişărilor.

"Copiii au nevoie de afecţiune. În lipsa părinţilor o caută la alte persoane. Din nefericire, există şi adulţi care profită de sensibilitatea şi inocenţa lor", afirmă Feldman. Multora dintre micuţii rămaşi în voia sorţii nu le-a explicat nimeni unde se termină dovada de afecţiune şi începe abuzul sexual.

Se crede că până la zece procente din "euro-orfanii" Republicii Moldova sunt abuzaţi. Specialiştii susţin că, în multe cazuri, aceşti copii nu beneficiază de asistenţă medicală, sunt prost hrăniţi, suferă de depresie sau au probleme la şcoală.

Schimbarea în bine

Unii sociologi pun la îndoială efectul pozitiv al aderării României la UE. Libertatea de mişcare a declanşat un nou val de plecări, mai ales în Italia şi Spania. Cu toate acestea, Victoria Nedelciuc, sociolog şi expert în migraţie la fundaţia Soros, este convinsă că integrarea României a dus la îmbunătăţirea condiţiei "euro-orfanilor":

"Românii pot călători oriunde în UE, îşi vizitează copiii rămaşi acasă mult mai des. Costurile de călătorie s-au diminuat aşa încât, la rândul lor, şi copiii se pot duce să-i vadă peste hotare."

Graţie libertăţii de mişcare, mulţi români aflaţi în străinătate şi-au putut aduce şi familiile în ţările în care muncesc.

Visul unei adolescente

Europa ar putea face mai mult pentru binele copiilor. Potrivită ar fi aplicarea uniformă a directivei europene privind reîntregirea familiei.

Astfel ar fi eliminată jungla birocratică în care se pierd părinţii care vor să-şi aducă şi copiii din ţări terţe - spune Victoria Nedelciuc.

"Armonizarea legislaţiei europene în domeniul familiei ar fi un prim pas", afirmă sociologul.

Oksana speră că mama ei se va întoarce pentru totdeauna acasă, în Gura Galbenei. După ce termină liceul ea însăşi va părăsi locurile natale. Nu ştie dacă va alege o facultate din Chişinău sau una din străinătate. Visează să se stabilească şi să-şi întemeieze o familie în Canada. Visează la familia pe care ea n-a avut-o.