Transportatorii de colete luptă pentru drepturile lor

Cel mai greu moment a venit după patru nopți petrecute în pădure. Udați de ploaie, obosiți și înfometați, au mers la Asociația Caritas să ceară ajutor și să facă duș. ”Obișnuiam să distribui eu însumi alimente persoanelor nevoiașe din Polonia înainte de Crăciun”, spune Wojciech Szumlak. S-a trezit însă de cealaltă parte a băncii de alimente: ”Nu știam că mi se va întâmpla așa ceva în Germania.” 

Responsabilă pentru această situație, în care s-au găsit Szumlak și alți 12 oameni, ar fi compania Lohof Transport din Eisenach, landul Turingia. Bărbații livrau colete pentru această companie încă de la începutul lunii aprilie. După ce au fost privați de salariu, au demisionat la mijlocul lunii mai și au fost nevoiți să părăsească apartamentul pus la dispoziție de angajator. Tot ce le-a rămas au fost cheile de la mașinile companiei, pe care le-au păstrat ca garanție și instrument de presiune asupra angajatorului.

”Știam că, dacă plecăm în Polonia, nu vom mai vedea banii”, a declarat unul dintre bărbați pentru DW. Timp de patru zile, grupul a stat ghemuit în pădure. Pentru că angajatorul i-a acuzat că fură mașini, bărbații au fost nevoiți să dea în repetate rânduri explicații la poliție. În plus, pentru a nu face foamea, familiile lor din Polonia le-au transferat banii de mâncare. 

Presa poloneză a tras semnalul de alarmă

Situația s-a ameliorat abia în urma unui material apărut în ziarul polonez ”Gazeta Wyborcza”. Povestea lucrătorilor din coletărie care locuiau în pădure s-a răspândit rapid pe rețelele de socializare, fiind aflată de compania de expediții GLS, în numele căreia Lohof Transport livrase colete.

GLS i-a cazat pe muncitorii polonezi într-un hotel. Pe 28 mai, subcontractantul și șoferii au ajuns la un acord la sediul GLS. ”Așteptăm sfârșitul, adică banii în conturi”, spune Wojciech Szumlak. ”Până atunci, diferendul nu este stins”. 

DW a încercat să vorbească cu directorul general Maik Lohof. Acesta a declarat la telefon că nu dorește să răspundă la niciuna dintre solicitări. Potrivit clientului GLS, subcontractantul Lohof Transport ar fi întâmpinat dificultăți financiare. Clientul a asigurat acum lichiditatea financiară a subcontractantului prin intermediul unei finanțări în avans.

GLS nu poate explica de ce șoferii polonezi nu au primit niciun ban. Cu toate acestea, o purtătoare de cuvânt a companiei a declarat că GLS va ”înceta imediat cooperarea cu această companie de transport, indiferent de alte constatări”. 

Problemele au început atunci când, la mijlocul lunii mai, șoferii au cerut salariile restante din aprilie. Subcontractantul i-ar fi asigurat că întârzierea era doar o problemă temporară. La un moment dat, managerul Lohof le-a arătat chiar și confirmarea transferului de bani, spun polonezii. Însă banii nu au ajuns niciodată. 

Muncitorii polonezi îl acuză pe subcontractant că reținerea salariilor a fost premeditată. ”Probabil că șeful a crezut că vom pleca acasă fără bani, dar am decis să nu renunțăm”, spune Wojciech Szumlak într-un interviu acordat DW.

Până la 15 ore de muncă pe zi 

De trei ori subcontractantul Lohof ar fi informat poliția cu privire la presupusul furt al mașinilor sale. Însă, de fiecare dată, polonezii le-au explicat ofițerilor situația lor în engleză și le-au arătat contractele de muncă. Potrivit angajaților, la o întâlnire cu poliția, de față cu ei, angajatorul a recunoscut că muncitorii nu aveau nici măcar asigurare socială și de sănătate. 

Programul de lucru al lucrătorilor polonezi care se ocupau cu livrarea coletelor ajungea uneori până la 15 ore pe zi, ei fiind nevoiți să parcurgă 100 de kilometri. ”După serviciu, cădeam din picioare”, relatează un șofer polonez.

În aprilie, unul dintre bărbați ar fi lucrat până la 340 de ore, adică aproximativ 85 de ore pe săptămână. În Germania săptămâna de lucru variază în funcție de branșă, dar 40 de ore sunt considerate normă. ”Nu mai venea acasă peste noapte, ci dormea în mașină, la o benzinărie”, a declarat unul dintre șoferi pentru DW.

Michael Lemm, de la Federația Germană a Sindicatelor (DGB), nu este surprins de această situație. ”Rareori aflăm lucruri bune din industria coletăriei”, explică acesta într-un interviu acordat DW. Încălcările legii privind timpul de lucru sunt regula și nu excepția. Lemm a explicat că acest lucru este posibil deoarece șoferii de mașini cu o greutate mai mică de 2,8 tone nu trebuie să își documenteze timpii de conducere și de odihnă.

În plus, la fel ca în cazul polonezilor, șoferii sunt în mare parte angajați de subcontractori, a spus el. ”Iresponsabilitate organizată”, numesc sindicatele situația. Lemm spune că ”marii antreprenori se pot spăla pe mâini” și bănuiește că povestea polonezilor este doar ”vârful aisbergului” în această industrie.

Perspectiva unui loc de muncă permanent

Sindicalistul a informat Oficiul pentru Protecția Consumatorilor din landul Turingia cu privire la încălcările legii privind orele de lucru. În plus, polonezii au depus ei înșiși plângeri la serviciul vamal pentru muncă ilegală.

Vineri, muncitorii polonezi au ajuns în cele din urmă la un acord cu subcontractorul. Pe baza orelor de lucru înregistrate cu meticulozitate, subcontractorul s-a angajat să plătească salariile restante, inclusiv pentru polonezii care se întorseseră acasă mai devreme.

După recuperarea a câteva sute de euro în avans, bărbații așteaptă acum restul banilor. Între timp, firma de logistică GLS ar fi oferit lucrătorilor din Polonia locuri de muncă permanente prin contract direct. 

Mai vor bărbații polonezii să fie curieri în Germania? ”Unii dintre noi sunt interesați”, spune Wojciech Szumlak. ”Însă mai întâi vrem să ne odihnim după toată tărășenia”.