Transnistria - în captivitatea teroriștilor de la Tiraspol

Patru luni a stat jurnalistul Serghei Ilcenco într-o închisoare din Transnistria numai pentru că a încercat să scrie despre „genocidul” regimului separatist de la Tiraspol. Învinuit de extremism și supus torturilor agenților KGB-ului local, el a fost nevoit să își recunoască vina pentru a se salva de închisoare. În dimineața zilei de 21 iulie 2015 el a părăsit regiunea și, revenind în R. Moldova, a oferit, în exclusivitate pentru DW, primul interviu.

DW: Dle Ilcenco sunteți unicul caz în istoria regimului separatist care a fost închis pentru presupuse acțiuni extremiste și pentru că, de fapt, ați încercat să arătați lumii care este situația reală în Transnistria. Ce s-a întâmplat de fapt?

Serghei Ilcenco: Totul a început când, pe 28 februarie, am mers la un miting organizat de opoziția de la Tiraspol, unde 300 de oameni au protestat contra majorării tarifelor și micșorarea pensiilor. A fost un miting legal, ceea ce este un eveniment rar întâlnit în Transnistria. Am filmat și am fotografiat. După manifestație am mers în Pervomaisc, localitatea în care trăiesc. După ce am parcat mașina și am intrat în casă, s-a auzit soneria. La intrare stăteau șase oameni. Unul era milițian, iar ceilalți civili. Au intrat în casă și au început să îmi ceară să șterg înregistrările de pe cameră, motivând că nu am acreditare și că 80% din cei prezenți la miting sunt oameni cu antecedente penale. De fapt, acolo au ieșit pensionari și oameni care mor de foame. După mai multe altercații verbale cu ei, am ieșit pe scară și am început să cer ajutor. Ei s-au speriat și mi-au declarat că îmi va părea rău. După acest incident am scris niște postări pe rețelele de socializare.

Pe 4 martie, eu împreună cu fiul meu am mers la Odesa. La frontieră am fost opriți. Ne-au ținut aproape 45 de minute. Când ne-am apropiat de mașină am observat că aceasta a fost verificată minuțios. După două săptămâni, am mers iarăși în Odesa, unde am participat la un alt miting contra majorării tarifelor la transport. Acolo m-am întâlnit cu un lider al opoziției din Ucraina. De ce povestesc aceste amănunte? Pentru că ele au fost tema a 70% din interogatoriul pe care l-am avut la KGB.

A doua zi după această deplasare am venit acasă și am văzut că mi-au fost sparte poșta electronică și contul de Skype. Am început repede să îmi schimb toate parolele. A durat patru ore, după aceea m-am culcat. Am fost trezit la orele 21:00 de o sonerie la ușă. Au intrat iarăși în casă și au început perchezițiile. Tot atunci mi s-a incriminat că am scris un text în care aș fi chemat la acțiuni extremiste și de destabilizare a situației din regiune. Evident că acest text nu a fost scris și am negat totul pe parcursul detenției. Atunci am și fost arestat.

DW: Pentru ce ați fost arestat de fapt?

Serghei Ilcenco: Puterea de la Tiraspol face mereu crime și se teme să nu fie prinsă cu mâța în sac. Actualmente, în Transnistria are loc un genocid conștient (accentuez aceasta) al populației, în special al celei de vârsta a treia. Micșorarea pensiilor cu 30-50% pentru acești oameni este egală cu moartea. Regimul de la Tiraspol nu are nevoie de oameni. Ei au o oarecare autonomie, niște frontiere care le permit să facă contrabandă și să facă pe aceasta business. Acest miting i-a speriat puțin, iar toți organizatorii practic au fost arestați. Ulterior, în închisoare m-am întâlnit și am stat într-o celulă cu Alen Bartoș, unul din cei care a organizat protestul. El este și acum închis.

După percheziții am fost dus la Tiraspol, unde am stat trei zile în izolator, iar după aceea o judecătoare mi-a dat două luni de detenție. Am fost învinuit în baza articolului 276 – extremism și tentative de înlăturare a puterii. Pentru aceasta ei au inventat acel articol care a fost plasat pe internet și, chipurile, după adresele IP ei m-au depistat. Tot atunci a fost învinuit și fiul meu, care nu a fost arestat. Eu îi datorez viața mea lui, pentru că el a început să sesizeze mass-media străine și organizațiile internaționale.

Scopul arestului meu a fost de a băga frica în oameni și în cei care vor să scrie adevărul. Ei au obținut aceasta, pentru că eu am stat în închisori patru luni.

DW: Cum ați scăpat din ghearele securității transnistrene?

Serghei Ilcenco: După patru luni îmi era clar că nu voi fi eliberat. Astfel, pe 13 iulie am fost adus să fac cunoștință cu actele unei expertize care arăta că pe computerul meu au fost găsite fragmentele ale textului presupus scris de mine. Această expertiză a fost falsificată, pentru că cei doi experți „independenți” care au făcut-o lucrează la KGB respectiv în miliție. Astfel, pe 15 iulie mi se aduce o altă învinuire, dar deja de acțiuni în grup, pentru că și feciorul meu ar fi participat. Eu deja am înțeles ce voiau să facă. Ei doreau să schimbe învinuirea din extremism în înființarea unei organizații teroriste, unde și fiul meu să fie jertfă. Eu am fost dus iarăși la KGB, unde au început a mă interoga. Atunci eu am decis să schimb tactica, pentru a mă salva pe mine și pe copilul meu.

Eu le-am spus pretinșilor securiști că, dacă îmi recunosc vina, atunci eu și familia mea vom fi lăsați în pace. Cel care mă interoga a fugit repede la șefi și s-a întors fericit după jumătate de oră. Atunci am început să ne târguim ca la piață. După două ore am ajuns la o înțelegere. După două zile de tăcere am revenit în Moldova. Acesta e primul meu interviu.

DW: Cum a fost în închisoare? Ați fost maltratat sau supus torturii?

Serghei Ilcenco: Toate patru luni am fost sub presiune psihologică ca să îmi recunosc vina, iar eu mereu răspundeam că este o provocare a KGB-ului. Nu eram torturat fizic, ci mai mult moral. Cu toate acestea, condițiile din închisoare erau ca într-un grajd. Cel mai greu era că nu aveam acces la ajutor medical. De asemenea, stăteam foarte mulți în celulă.

Eu nu pierdeam timpul și scriam articole despre închisoare și situația din Transnistria. Ele au fost publicate parțial pe un portal din Moldova. După două zile mi s-a făcut percheziție și mi s-au luat toate notițele.

Periodic eram chemat la interogatorii, unde eram învinuit de spionaj și de faptul că lucrez pentru diferite servicii secrete. Ei îmi spuneau că pot să îmi fabrice un asemenea dosar și să mă închidă pe viață. Tot atunci, încercau să îi facă pe alți deținuți să creadă că eu sunt vinovat că ei nu au acces la telefonie mobilă. În închisoare se aflau mulți criminali care puteau să mă omoare în orice moment, iar autoritățile să spună că moartea mea a fost un accident.

În închisoare se aflau mulți oameni cărora li s-au fabricat dosare penale. În Transnistria funcționează o întreagă mașinărie de dosare. Majoritatea erau oameni închiși pentru vânzarea de narcotice. De fapt, prin acestea KGB și miliția își acoperă activitatea lor de vânzare a narcoticelor. Astfel, în închisori stau oameni tineri care după aceasta nu mai sunt oameni.

DW: Care este situația privind drepturile omului în regiune?

Serghei Ilcenco: Nu există. Oamenii nu au drepturi. Populația este speriată, iar cei ce vor să deschidă gura vor fi pedepsiți aspru. Eu nu înțeleg pe cei ce spun că Transnistria trebuie reintegrată în componența Moldovei. Stați puțin. Pe cine doriți să reintegrați? Regiunea este controlată de un grup de teroriști care țin oamenii simpli ostatici. Teroriștii trebuie arestați și dezarmați.

De 20 de ani se duc niște tratative inutile de rezolvare a situației, iar Tiraspolul a avut numai de câștigat. Ei acum practic sunt recunoscuți, pentru că participă la masa negocierilor alături de Moldova. Realitatea este că ei trăiesc în lumea lor. Au legile lor, care pot fi comparate cu regimul nazist. Presupunem că eu am scris acest text. Și ce? Este acesta un motiv să mă țină patru luni în închisoare?

DW: Presa din Transnistria a reacționat cumva la arestul dvs? Există presă liberă?

Serghei Ilcenco: Astăzi în Transnistria nu există mass-media. Presa este controlată de putere și publică pe primele pagini prognoza meteo și articole despre cât este de bine de trăit acolo. Televiziunea este una primitivă, iar Coreea de Nord este o comparație bună. Nu există surse de informație, ci de debilizare a societății. Oamenii văd că în jur e rău și văd cât e de bine în Rusia.

DW: Președintele nerecunoscut, Șevciuc, a fost cândva în opoziție? S-a schimbat cumva situația după ce el a devenit președinte?

Serghei Ilcenco: El nu a fost niciodată în opoziție. El a fost un simplu milițian care a ajuns datorită unor intrigi de la putere. El a fost omul momentului, care a ajuns foarte ușor la putere. În 2011 toți se săturaseră de bătrânelul Smirnov (primul președinte separatist) și l-au votat pe Șevciuk.

El este o nulitate. La începutul așa-zisei cariere el nici nu putea vorbi. El este un om fără studii. În 2011 am făcut o investigație jurnalistică unde am demonstrat că toate cele cinci diplome de studii superioare ale acestuia sunt false. Aș spune că au fost falsificate grosolan, pentru că au fost cumpărate de la unul și același om și în aceeași zi.

El nu este încrezător în sine și aceasta se vede atunci când cineva îl întreabă ceva incomod. Pentru ca să scape de întrebări, el a închis orice acces al presei în organele de conducere transnistrene. Acum e foarte greu, chiar și pentru jurnaliștii locali, să obțină informații.

El a câștigat alegerile corect, profitând de slăbiciunea fostului președinte, iar alegătorii au fost pensionarii și tinerii dezamăgiți. Nimeni nu se aștepta, iar celor de la Moscova le este indiferent cu cine lucrează. Ei scuipă pe orice, pentru că ei au nevoie aici doar de o enclavă de destabilizare a situației din Moldova. Rusia lucrează cu el și îi permite să fure din granturi.

DW: De ce Federația Rusă nu recunoaște nici până azi Transnistria?

Serghei Ilcenco: Pentru că le este comod. Ei nu au nevoie ca acest stat să fie recunoscut. În primul rând, pentru a spăla bani prin această regiune. 80% se fură și doar 20% se duc pentru pensii. În al doilea rând, acesta este o punte de transportare a agenților de destabilizare a situației din UE. Moldova a devenit un tampon de protecție pentru separatiștii ruși.

DW: Ce planuri aveți după ce ați scăpat din închisoare?

Serghei Ilcenco: În primul rând am datoria să continui lupta pentru deținuții din regiune. Eu am fost ajutat de mulți deținuți. Drepturile lor sunt încălcate, iar mulți din ei au dosare fabricate. Vreau să le apăr drepturile, prin a arăta lumii întregi că această regiune este controlată de un regim terorist.

În al doilea rând aș dori acum să îmi găsesc un loc de trai și să scriu două cărți. De asemenea, vreau să mă ocup de soarta fiului meu. Eu am plecat din Transnistria doar cu o geantă și ar fi bine să am ceva stabil.

În concluzie, aș vrea să îi mulțumesc Moldovei și tuturor celor care m-au ajutat. Vreau să îi mulțumesc Asociației Promo-LEX, care m-a ajutat foarte mult. De asemenea, organizațiilor europene care la fel au intervenit, dar și Ucrainei. Eu am și cetățenia Federației Ruse, numai că ei mi-au refuzat orice ajutor și au zis că nu se bagă în treburile interne ale Moldovei.