Training motivaţional pentru musulmani
30 noiembrie 2013Publicul jubilează. Sau cel puţin jumătate din cei prezenţi în sală... Sunt atât de zgomotoşi încât se aude pe o rază destul de mare în jurul moscheii din Leverkusen. Burak Yilmaz, trainer-ul motivaţional musulman, tocmai a pus o întrebare despre credinţă. Dar nu e vorba despre credinţa în Dumnezeu, ci despre încrederea în cluburile de fotbal Galatasaray şi Fenerbahce Istanbul. O întrebare care-i împarte în două tabere distincte pe microbiştii turci, inclusiv pe cei stabiliţi în Germania.
Burak Yilmaz a reuşit să capteze atenţia publicului. Tema reuniunii organizate de Institutul Religios Turco-Islamic (DITIB) în oraşul Leverkusen este "Norocul în viaţă". Pentru acest eveniment, Yilmaz a fost invitat din Turcia în Germania. Pe agenda sa au figurat două reuniuni; una la Hamburg, alta la Leverkusen.
DITIB este cea mai mare organizaţie musulmană din Republica Federală. "În prezent, DITIB trece printr-o schimbare. Lăsând la o parte religia, organizaţia îşi doreşte să fie percepută şi de-acum încolo ca un partener stabil în procesul de integrare", afirmă sociologul Theresa Beilschmidt.
Pentru Hasan Aydin, unul dintre organizatorii evenimentului, "scopul reuniunii este de a crea o conexiune mai strânsă între asociaţiile de tineret DITIB pe pe tot teritoriul landului Renania de Nord-Vestfalia". În opinia sa, consolidarea cooperării între aceste asociaţii nu are nicio legătură cu societăţile paralele. Dimpotrivă, susţine el, schimbul de experienţă între tinerii musulmani ar putea reprezenta un prim pas către o mai bună integrare.
În centrul discursului lui Burak Yilmaz se află comunicarea, dialogul cu sine însuşi, cu cei din jur, cu Dumnezeu. "Acestea sunt căile către noroc", spune Yilmaz. Rugăciunea e importantă pentru că reprezintă hrana sufletului, îndeamnă oratorul musulman.
Multipla identitate
Aproximativ o mie de tineri germani de origine turcă îi urmăresc discursul. Atmosfera e destinsă. Mulţi participanţi se cunosc între ei. Printre mesele încărcate cu prăjituri şi salate alergă mai mulţi copii. Se comunică numai în limba turcă. Toţi participanţii sunt musulmani suniţi, originari din Turcia. Şi aproape toţi studiază în Republica Federală. Unii au cetăţenia germană şi vorbesc germana impecabil.
Pentru Bekim Agai, cercetător în problemele Islamului, aceşti tineri sunt reprezentarea actualei realităţi germane: "Oamenii din Germania zilelor noastre au, uneori, mai multe identităţi. Deşi aceştia nu corespund imaginii neamţului clasic, totuşi sunt parte integrantă a culturii cotidiene", afirmă Bekim Agai.
Cu amărăciune, cercetătorul a constatat, însă, şi că aceste grupuri sunt considerate, deseori, ca aparţinând unei culturi inferioare - un alt aspect al aceleiaşi realităţi germane.
Esma Çakmak a crescut în Renania de Nord-Vestfalia. A terminat o facultate, acum e înscrisă la master şi poartă tradiţionalul văl islamic. "Fiecare aparţine unui anumit grup. Iar noi suntem germani musulmani de origine turcă", spune tânăra. În viaţa de zi cu zi nu prea o interesează cine din care grup face parte. "Totuşi, uneori, mă simt ciudat când oamenii se miră că vorbesc atât de bine germana. Şi mă gândesc atunci: de ce n-aş stăpâni-o bine? Doar am crescut aici..."
Ramazan Yildiz îi dă dreptate. Ca musulman, islamul e parte din viaţa lui: "Merg la moschee regulat şi ţin post", spune el. În privinţa originii, "În primul rând sunt kölnez. Iar dacă cineva mai are şi alte întrebări, atunci spun că sunt turc cu cetăţenie germană", precizează Ramazan.
"Uneori vor să fie numai între ei. Nu totul se reduce la origine sau la convingeri religioase şi nu întotdeauna vor să audă subiecte uzate ca aderarea Turciei la UE", afirmă cercetătorul Bekim Agai. Astfel se explică şi opţiunea organizatorilor de a comunica numai în limba turcă.
"Limba transportă emoţii - lucru valabil pentru toată lumea, nu numai pentru imigranţii din Republica Federală. Uitaţi-vă la nemţii care trăiesc în America. Unii sunt acolo de 40 de ani, sunt perfect integraţi şi, totuşi, de Crăciun preferă cântecele de acasă", mai spune Agai.