Tinerii transnistreni – o generație în imponderabilitate

Tinerii transnistreni - o generație în imponderabilitate

„Back in USSR”, „Uitați de lume”, „Butoiul de pulbere al Europei” - așa este numită regiunea din stânga Nistrului, care din cauza intereselor geostrategice a devenit un măr al discordiei. În pofida acestor catalogări, Transnistria deja de 24 de ani încearcă parcă să demonstreze lumii întregi că poate exista. Tot de atunci, în regiune a crescut o nouă generație, pentru care noțiunea de conflict și război este ceva uitat în istorie și de care numai politicienii încearcă să profite. Reporterul Deutsche Welle a mers la Tiraspol unde a stat de vorbă cu mai mulți tineri din Transnistria.

Timpul care stă în loc

Din cauza statutului pe care îl mențin oficialitățile de la Tiraspol și suportului venit de la Moscova, regiunea a devenit în ultimii ani un fel de parc zoo al socialismului sovietic. După conflictul din Ucraina, cel mai ușor drum de acces spre Tiraspol este Chișinăul, iar turiștii ce vin aici sunt ademeniți de mitul socialist. Așa zisa frontieră transnistreană este actualmente mult mai ușor de trecut - nu demult fusese introdus un sistem electronic de înregistrare a vizitatorilor, care a redus din cozi.

Nimeni nu te întreabă care este scopul vizitei, în mod special pe cei care vorbesc rusa. Astfel, trecem „frontiera” lejer, fiind întrebați doar cât timp ne vom afla în regiune. Primul oraș de după control este Tighina. Curățenia străzilor este prima ce îți sare în față. Nu vezi un gunoi aruncat pe jos, dar nici oameni pe stradă. Potrivit oficialităților transnistrene, în regiune trăiesc aproximativ 500 de mii de locuitori. E greu totuși de crezut, mai ales atunci când știi că migrația a afectat toate țările ex-sovietice.

După Tighina, următorul oraș mare este Tiraspol - capitala regiunii. Unicul lucru care mai amintește de conflictul armat de pe Nistru sunt trupele pacificatoare ale Federației Ruse, care sub pretextul că stau la „straja păcii” și-au amplasat puncte de observare de-a lungul râului. Totuși, prezența acestora este deseori contestată, pentru că Rusia a încălcat pe parcursul timpului toate prevederile internaționale de retragere a trupelor și muniției.

La Tiraspol ne întâlnim cu Elena - o tânără de 29 de ani, care este implicată activ într-un ONG. Ea susține că cea mai mare problemă constituie faptul că tinerii nu își văd viitorul aici și pleacă în căutarea unui loc mai bun de lucru și trai.

„Eu m-am născut la Tiraspol. Am fost peste hotare doar în vizită și nu am dorit niciodată să emigrez. Cu toate acestea, sunt prognoze atât optimiste, cât și pesimiste. Sigur că migrația este o problemă mare pentru regiunea noastră. Populația aptă de muncă pleacă. Mai mult ca atât, tendința s-a schimbat. Dacă înainte plecau pentru a câștiga bani, actualmente tinerii deja migrează și nu se mai întorc, rămânând cu traiul acolo. Ce ține de optimism. Mă bucură faptul că o parte din tineri rămân totuși în Transnistria. De asemenea, mulți din ei sunt activi, își deschid organizații obștești, se implică în diferite manifestații. Mulți dintre colegii mei își deschid mici afaceri și le dezvoltă. Mass-media din regiune spune că sunt înregistrați 14 mii de antreprenori, iar jumătate din ei sunt tineri de până la 35 de ani. Un alt lucru pozitiv este faptul că în ultimii cinci ani, în organizațiile statale are loc un schimb de cadre - pensionarii pleacă, iar la lucru sunt luați preponderent tineri”, spune optimist Elena.

Racul, lebăda și știuca

Spiritele în Transnistria nu s-au liniștit nici până astăzi. Criza din Rusia și conflictul din Ucraina au afectat mult atât aspirațiile conducerii de la Tiraspol, cât și părerile cetățenilor privind viitorul regiunii. Societatea transnistreană este și astăzi puternic polarizată, iar spiritele se încing și mai mult atunci când vine vorba de vectorul care trebuie ales.

Maxim, un alt tânăr de 30 de ani, crede că societatea este una divizată, iar fiecărei idei îi revine cam 1/3 din populație - o parte pentru reunificare cu Moldova, o parte pentru Rusia, iar 1/3 încă nici nu s-au decis.

„Regiunea noastră este una problematică și dificilă. De aceea, deocamdată, acest teritoriu nu are un viitor bine conturat. Starea noastră de imponderabilitate este mereu o preocupare pentru toți. Înainte eu eram de părere că noi trebuie să fim independenți. Peste o perioadă mă gândeam că ar fi bine, nu știu prin ce metode, ca Rusia să ne alipească. Dar, acum când înțeleg că nimic rău nu se poate întâmpla atunci când ești în componența Moldovei, eu personal cred că trebuie să fim împreună, având un statut special. Acest statut trebuie să fie unul oficial, înregistrat, reglementat de la și până la. În pofida unor conflicte, noi oricum avem multe în comun”, a declarat Maxim pentru DW.

O parte din dezamăgirile tinerilor vine și din faptul că pe parcursul existenței sale lucrurile în Transnistria nu s-au schimbat, iar regiunea parcă bate pasul pe loc, având aceleași probleme nesoluționate de nimeni. Timpul aici parcă ar fi luat o pauză continuă.

Maxim crede că o parte din vină o are regimul. După căderea regimului Smirnov (primul președinte al nerecunoscutei regiuni) și venirea la putere a noii puteri conduse de Șevciuk, oamenii credeau că acesta va face multe schimbări. Cu toate acestea, scenariul nu s-a schimbat, iar viitoarele alegeri prezidențiale din decembrie acestui an nu promit un alt viitor.

„Problema lui Smirnov consta în faptul că el atât de mult s-a aflat la conducere, că deja nu mai vedea care sunt problemele actuale. În aceiași situație de 'orb', într-o oarecare măsură este și Șevciuk. Când s-a schimbat conducerea oamenii așteptau schimbări, dar acestea nu au venit. Cea mai mare problemă actualmente este colapsul mare din sistemul mediatic. Noi avem oficial două canale TV controlate de două forțe opuse. Una care îl susține pe actualul președinte și alta condusă de cei de la Șerif. Nu există ceva la mijloc în spațiul mediatic, care ar putea fi o alternativă pentru cetățeni. Astfel, asistăm acum la un război informațional unde o parte toarnă zoi pe cealaltă. Noi suntem captivi acestei situații de luptă, iar cetățeanul trebuie să facă alegere între un candidat și altul. Actualmente avem vreo patru candidați înregistrați, dar nimeni din ei nu are o reputație ireproșabilă. Votul meu încă plutește în aer și așa atmosferă este încă în aer”, crede Maxim.

Bariere integraționiste

Încercări de a rezolva problema transnistreană au existat extrem de multe, iar majoritatea lor nu a dat efectul scontat. Chinurile formatului 5+2 și în acest an bat pasul pe loc, iar reintegrarea teritorială a Republicii Moldova devine, odată cu trecerea timpului, un vis tot mai nerealizabil. Majoritatea tinerilor transnistreni de astăzi au o mentalitate deja formată, iar faptul că trăiesc într-o regiune nerecunoscută acutizează problematica reintegrării.

Lena, o tânără de 25 de ani care profesează psihologia, consideră că o problema mai mare a tinerilor o constituie sistemul educațional. Cu toate că în Transnistria există oficial trei limbi (rusa, „moldoveneasca” și ucraineana), învățământul este bazat doar pe limba rusă, iar limba română se predă la fel ca în Uniunea Sovietică, cuvintele fiind scrise cu caractere chirilice.

„Cea mai mare problemă este faptul că noi avem doar o universitate, iar tinerii nu au posibilitatea să aibă mai multe cursuri facultative. De asemenea, mobilitatea studenților este destul de limitată. Este greu ca cineva să meargă la studii chiar în Republica Moldova și Ucraina. Astfel, este foarte greu să te realizezi. Este greu să te rupi de aici. Dacă vrei să faci ceva și să te autoafirmi este de asemenea dificil. Eu personal sunt derutată. Totul depinde și de ce fel de noutăți privesc tinerii, precum și de cât de mult cred în propagandă familiile în care cresc. Mulți vor în Rusia dintr-un simplu motiv - sunt vorbitori de rusă și se pot ușor adapta acolo. Majoritatea tinerilor de la Chișinău deja nu mai cunosc rusa. Noi mergem acolo și atunci când tu vorbești cu ei în rusă, pot apărea conflicte de genul că nu cunoști limba aflându-te pe teritoriul unui alt stat. Noi pe de altă parte ne așteptăm ca nouă să ne răspundă în rusă. Iată așa apare și conflictul, iar oamenii se învinovățesc unul pe altul. Eu privesc din altă perspectivă. Eu nu consider așa. Conflictul se mai amintește, dar agresiune în ochii oamenilor față de Moldova nu se mai vede”, a spus Lena în discuție pentru DW.

Alegerile de la Chișinău și de la Tiraspol din acest an din nou lasă problema rezolvării conflictului transnistrean pe planul doi. Politicienii de pe ambele maluri sunt preocupați actualmente de alte probleme, iar în mesajele acestora nu se regăsesc soluții de compromis. Cei de la Chișinău tac, iar liderii de la Tiraspol se roagă ca Rusia să-i recunoască și să le mai dea finanțare. Între timp, în regiune crește o altă generație, cu o altă mentalitate, cresc adolescenți care s-au născut într-un stat recunoscut doar de ei, iar identitatea lor este la fel de incertă că însăși problema transnistreană.

Simion Ciochină