Terorismul de dreapta și tăcerea societății

Trei sticle incendiare l-au omorât pe Đỗ Anh Lân. Mai mulți teroriști de extremă dreaptă le-au aruncat prin geamurile camerei în care dormea băiatul de doar 18 ani într-un centru pentru refugiați din metropola Hamburg. După câteva zile, tânărul vietnamez a murit din cauza arsurilor grave - la fel ca vecinul său de cameră Nguyễn Ngọc Châu. După fapta lor odioasă, ucigașii au scris "Afară cu străinii!" pe zidurile centrului pentru refugiați.         

S-a întâmplat în noaptea de 22 august 1980, iar statisticile au consemnat primele "crime rasiste" din Republica Federală. După patru decenii, Đỗ Mui, mama tânărului vietnamez ucis de extremiști de dreapta, poartă durerea în suflet - și luptă în continuare pentru un loc oficial și public de comemorare a victimelor în metropola Hamburg. Un loc prin care durerea să devină vizibilă. "Dar asta nu interesează pe nimeni", a spus Đỗ Mui într-un interviu pentru ziarul german "Die Zeit".   

Monumente mânjite cu zvastici   

În ziua de azi există ceremonii de comemorare a victimele terorismului, cum ar fi cea de la Hanau, la care au participat cancelara Angela Merkel și președintele Frank-Walter Steinmeier. Pe 19 februarie, un german de 43 de ani a ucis nouă persoane, printre care un tânăr român, din motive rasiste. Victimele și familiile lor provin din străinătate.

Ceremonia de comemorare de la Hanau a fost emoționantă, dar familiile victimelor se tem că vor rămâne din nou singure cu durerea și cu fricile lor. "Acum auzim tot mai des de la rudele celor uciși că unele dintre ele se tem să-și ducă copiii la școală", povestește Robert Erkan de la organizația care sprijină familiile victimelor de la Hanau. Pentru ele, nu e vorba de un caz izolat. În ciuda tuturor avertizărilor și promisiunilor din partea politicii, teroarea nu s-a terminat, de fapt, niciodată.

În timp ce unele monumente de comemorare a victimelor extremismului de dreapta sunt refuzate, ca în cazul mamei lui Đỗ Anh Lân, altele sunt furate sau mânjite cu zvastici, așa cum s-a întâmplat în cazul unor monumente care amintesc de victimele crimelor rasiste comise de "Nationalsozialistischer Untergrund" (NSU). În orașul Kassel, părinții lui Halit Yozgat, ucis de NSU în 2006, când avea doar 21 de ani, își doresc ca o stradă să-i poartă numele, dar autoritățile locale i-au refuzat. Pentru rudele victimei,  această atitudine e greu de suportat: ele nu cer bani de la stat sau alte daune, ci doar un loc al comemorării, care să cinstească memoria celui ucis. E o luptă devastatoare: în orașul est-german Zwickau, un stejar amintea de victimele teroriștilor de la NSU, dar niște necunoscuți l-au tăiat. Probabil e vorba tot de extremiști de dreapta, la fel ca în multe alte cazuri similare.

Mai multă ură, mai multă violență 

În ajunul "Zilei Europene în Memoria Victimelor Terorismului" (11 martie), Frank-Walter Steinmeier a venit la Zwickau, unde au fost plantați niște copaci noi în memoria celor uciși de NSU. Președintele Germaniei s-a întâlnit cu primari din întreaga țară pentru a discuta despre combaterea urii și a violenței, în contextul în care politicienii regionali devin tot mai des ținta unor jigniri și chiar atacuri. Fiecare al doilea primar spune că a trecut deja prin probleme de acest fel.

Președintele i-a încurajat pe primari și le-a adresat un apel tuturor cetățenilor: "Nimeni nu mai are voie să spună: nu-i treaba mea. Nimeni nu mai are voie să tacă. (...) Se știe că majoritatea oamenilor din Germania vor să conviețuiască pașnic și condamnă hotărât violența. Dar tocmai această majoritate trebuie să ridice glasul." Mesajul lui Steinmeier e clar: "Nu tăcem, ne ridicăm împreună împotriva urii."

De-a lungul anilor, Đỗ Mui a găsit la Hamburg mai multe persoane care o susțin în planurile privind locul de comemorare pentru fiul ei ucis de extremiști. Autoritățile nu i-au dat însă undă verde, nici la 40 de ani după crima rasistă.