Tendinţe de capitulare

Iritări a provocat şi schimbarea de curs a Curţii Penale Internaţionale pentru crime de război comise în fosta Iugoslavie. Curte acuzată, potrivit unor articole apărute vineri în Neue Zuercher Zeitung, că ar fi achitat inculpaţi croaţi şi sârbi de rang înalt din pricina unor prezumtive presiuni exercitate asupra judecătorilor.

Conform unor critici inclusiv interne, recentele interpretări restrictive ale legii care au dus la pronunţarea sentinţelor de achitare ar face pe viitor imposibilă condamnarea diriguitorilor politici şi instigatorilor aflaţi îndărătul comiterii unor crime de război.

În răstimp, extremiştii de dreapta, de stânga şi islamişti continuă să-şi facă de cap, demonstrând totodată că nu se deosebesc esenţial. În Coreea de Nord, liderul regimului stalinist le recomandă activiştilor din subordinea sa studierea şi punerea în aplicare a învăţăturilor cărţii lui Hitler, Mein Kampf, după cum scrie cotidianul berlinez Die Welt, citând surse sud-coreene şi un portal internet la care lucrează transfugi nord-coreeni.

Pare că noul dictator e fascinat de rapiditatea cu care Hitler ar fi reuşit „să reconstruiască” Germania după acapararea puterii de către nazişti, precum şi de rolul important atribuit de Führer sportului. Notând că nu se ştie exact când şi cum s-a tradus cartea lui Hitler în coreeană, ziarul consemnează că Fenianul a dezminţit ştirea. Dar regimul stalinist a făcut-o într-un mod atât de vehement, încât, după cum relevă Die Welt, justifică suspiciuni de asiduă lectură a cărţii cu pricina. Fiindcă agenţia oficială de ştiri nord-coreeană anunţă „hotărârea (de nestrămutat) a autorităţilor poliţieneşti „de a elimina fizic scursurile umane vrednice de dispreţ care au comis această trădare”.

Concomitent talibanii şi-au continuat sângeroasele atentate chiar în timp ce-şi deschideau la Doha un oficiu înzestrat cu însemnele fostului stat totalitar condus de la Kabul, cu sprijinul reţelei islamiste al Quaida, până la intervenţia militară americană din 2001.

Se cuvine oare ca occidentul să negocieze cu talibanii? Nu puţini comentatori vest-europeni invocă raţiuni practice în virtutea cărora răspund afirmativ la această întrebare, ştiind bine că alimentează astfel suspiciunile de capitulare în faţa reprezentanţilor islamismului de epocă de piatră din Afganistan şi Pakistan.

„Aceste negocieri (americano-talibane) purtate sub egida emiratului Quatar sunt ca o cârpă roşie agitată în faţa preşedintelui afgan Karzai”, explică Badische Neuste Nachrichten, care-l critică pe liderul de la Kabul. Fiindcă, potrivit ziarului german, Karzai,catre a ajuns la putere doar graţie sprijinului american, ar avea doar de pierdut de pe urma unei „soluţii de pace durabile” încheiate cu talibanii.

În ce măsură o astfel de „soluţie” e, realist vorbind, posibilă, nu pare a fi treaba ziarului cu pricina. Alţi comentatori cred, în mod sincer, ori doar speră că ar exista şi talibani „moderaţi”.

Îi invocă de pildă Tagespiegel, din Berlin, ziar de stânga care consideră tratativele cu această specie de islamişti „obligatorii”şi stringent necesare, dată fiind apropiata retragere a trupelor internaţionale din Afganistan. Fiindcă, potrivit gazetei berlineze, această ţară va ajunge în curând să fie nevoită să se descurce singură, şi n-ar trebui să se permită demolarea întregii „moşteniri a coaliţiei internaţionale”.