Sunt refugiaţii creştini ameninţaţi şi în Germania?

Se simte persecutat şi în Germania. Ramin F. provine din Iran şi s-a convertit la creştinism în ţara sa. În prezent trăieşte într-un cămin pentru refugiaţi din regiunea Brandenburg, în estul Germaniei, împreună cu alţi 120 de migranţi. Opt dintre ei sunt creştini, la fel ca şi el.

"Când ceilalţi au aflat că sunt creştin, au început să-mi creeze probleme", povesteşte el. Musulmanii nu s-au mai dus la cursul de limbă germană fiindcă nu voiau să stea la aceeaşi masă cu un "necurat". I s-au furat mâncarea şi o parte din lucruri. Unii au încercat să provoace încăierări. Alţii au făcut zgomot intenţionat pentru a nu-l lăsa să doarmă. Din cauza ameninţărilor şi a climatului de teamă, Ramin a început să aibă probleme psihologice. De asemenea, a început să-i cadă părul.

Este povestea lui Ramin F. un caz izolat sau există persecuţii sistematice la care sunt supuşi creştinii din căminele germane pentru refugiaţi? În cadrul unei conferinţe desfăşurate la Berlin, nu s-a putut dovedi asta. Cele două biserici din Germania, Catolică şi Lutherană, declară că nu există decât cazuri izolate. Alte organizaţii creştine susţin că există zeci de mii de cazuri şi cer politicienilor să acţioneze.

"Renunţaţi la paradigma cazului izolat!"

"Trebuie să spunem adevărul", afirmă Markus Rode, directorul organizaţiei "Open Doors", o organizaţie creştină, apropiată de Alianţa Evanghelică din Germania. Împreună cu alte organizaţii creştine, Rode reproşează bisericilor catolică şi protestantă că ignoră sau bagatelizează atacurile asupra creştinilor din căminele pentru refugiaţi.

Împreună cu organizaţia catolică "Kirche in Not", cu asociaţia AVC şi Consiliul Central al Creştinilor Orientali din Germania, Open Doors a prezentat rezultatele unei investigaţii proprii, privind persecuţiile la care sunt supuşi creştinii în căminele pentru refugiaţi germane. Studiul a fost întocmit, potrivit lui Rode, şi la dorinţa "multor voluntari care nu se încumetă să vorbească, dar şi la rugămintea poliţiştilor, care nu au voie să spună ce se întâmplă".

Probleme cu personalul de pază

Cu ajutorul reţelei proprii şi a voluntarilor care lucrează în cămine s-au depus eforturi pentru depistarea acestor abuzuri. 231 de refugiaţi, cu precădere din Siria, Irak şi Afganistan, majoritatea convertiţi de dată recentă, au răspuns la întrebări. Mulţi dintre ei s-au plâns de violenţe fizice şi psihice, de ofense şi chiar ameninţări cu moartea.

Fiecare al doilea s-a plâns de asemenea că este persecutat de personalul de pază. Gottfried Martens, pastor din Berlin, a declarat în context: "Paradigma cazului izolat trebuie abandonată", fiindcă numai în parohia sa şi în împrejurimi au fost înregistrate sute de astfel de cazuri.

Martens s-a plâns că agenţii pentru paza căminelor de refugiaţi sunt aleşi numai în funcţie "de cunoştinţele de limbă şi de circumferinţa bicepşilor". Sigur că este folositoare cunoaşterea limbii pe care o vorbesc cei mai mulţi dintre refugiaţi, dar există numeroase cazuri în care oamenii de ordine s-au aliat cu musulmanii împotriva creştinilor. Este cunoscut cazul unui director afgan de cămin care a cerut ruperea unor exemplare ale Bibliei şi a refuzat să le repartizeze paturi unor creştini. Când victimele nu se pot plânge fiindcă personalul de pază le este ostil, situaţia devine deosebit de gravă, subliniază Rode, fiindcă se încalcă libertatea religioasă.

Cazare separată?

Potrivit estimărilor, cele 231 de cazuri înregistrate de creştini persecutaţi reprezintă numai "vârful aisbergului". Din dorinţa de a dezamorsa conflictul, organizatorii conferinţei de la Berlin au propus majorarea sistematică a procentajului de creştini în căminele pentru refugiaţi. Pastorul Martens a mers chiar mai departe, propunând cămine separate pentru creştini şi pentru musulmani.

Reacţiile din cercuri guvernamentale s-au lăsat mult timp aşteptate. Într-un târziu, Franz Josef Jung, însărcinatul grupului parlamemntar creştin-democrat pentru relaţiile cu bisericile creştine şi comunităţile religioase, a declarat: "Luăm foarte în serios rezultatul studiului efectuat de Open Doors. Refugiaţii nu trebuie să aibă sentimentul că sunt supuşi şi în Germania aceloraşi represalii ca şi în ţările lor de origine. El a dat de asemenea asigurări că s-au luat măsuri pentru schimbarea criteriilor de selecţie a personalului de pază. În plus, se studiază posibilitatea înfiinţării unei structuri guvernamentale de contact pentru protejarea victimelor.

Deputatul conservator Heribert Hirte a evidenţiat că există şi alte categorii de refugiaţi supuse unor represalii, cum ar fi aleviţii, homosexualii şi femeile în general. El s-a pronunţat însă împotriva cazării separate a refugiaţilor, în funcţie de religie sau confesiune. Hirte a subliniat că toţi refugiaţii trebuie să se bucure de libertatea religioase din clipa în care păşesc în Germania.