Stăpînii norilor şi îmblînzitorii Afganistanului

Nevăzut de pe pămînt dar fotografiat de echipajul avionului Centrului German de Aeronautică şi Aviaţie, norul de cenuşă pluteşte deasupra Germaniei şi imaginea lui, o subţire dîră brună pe cerul albastru intens, la mare altitudine, este imortalizată azi pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Tot aici, i se reproşează atît ministrului federal al transporturilor cît şi colegilor săi europeni, tardiva investigare cu aparatura şi mijloacele adecvate, a situaţiei din aer, create de bătrînul vulcan islandez, dar şi neputinţa de a domestici haosul iscat de rămînerea la sol timp de cîteva zile a întregii flote aeriene. Faptul că, totuşi, interdicţiile de zbor au fost relaxate deşi norul de cenuşă vulcanică persistă asupra Germaniei, sporeşte deruta generală ameninţînd să declanşeze curînd, pe lîngă imensele pagube economice deja înregistrate, şi nemulţumirea acută a celor afectaţi.

Haosul - crede LA REPUBLIQUE LORRAIN - este şi rezultatul parcelării spaţiului aerian european.

Deşi din 1999 la Bruxelles, europenii trudesc la crearea unei instituţii care să-şi exercite autoritatea asupra spaţiului aerian comunitar, pînă acum prea mare lucru nu s-a realizat şi fiindcă statele naţionale nu îmbrăţişează ideea constată DE VOLKSKRAANT, întrevăzînd în haosul actual consecinţa inexistenţei amintitei autorităţi europene pentru zborurile civile şi comerciale.

În pofida criticilor la adresa modului în care clasa politică a administrat criza iscată de vulcanul cu nume atît de greu de pronunţat, în pofida compasiunii faţă de miile de turişti blocaţi zile la rînd pe aeroporturi, întreaga situaţie, departe de a fi un simplu accident, ne avertizează cît de vulnerabili suntem în faţa capriciilor naturii şi a legilor ei, conchide pe un ton reflexiv DERNIERES NOUVELLES D'ALSACE.

Parţial reflexiv este şi tonul articolului de fond publicat în cotidianul DIE WELT pe marginea situaţiei din Afganistan, un ţinut ce nu poate fi domesticit, cum îşi titrează autorul, textul. Nici o altă frază nu a fost mai incomplet şi eronat interpretată decît celebra şi apodictica judecată a generalului von Clausewitz, potrivit căruia războiul ar fi continuarea cu alte mijloace a acţiunii politice căreia nu-i este îngăduit să conceapă mijloacele fără a lua în calcul scopul. Recomandarea se adresează acelor politicieni germani ale căror îndoieli şi ezitări acum, privind rostul misiunii Bundeswehrului în Afganistan, nu fac decît să încurajeze atacurile talibanilor. Iar ceea ce coaliţia social-democrată ecologistă a decis în 2001, atunci cînd s-a angajat în misiunea din Afganistan nu a fost decît un teatru de păpuşi al democraţiei, o himeră a organizaţiilor occidentale, o iluzorie accelerare a istoriei afgane, la viteza de sute de ani.

În Hindukuş, este nevoie de un potenţial militar superior celui autohton şi de o prezenţă durabilă .Cea dintîi nu a existat de la bun început, cea de-a doua este inimaginabilă.

Aşa se face, în viziunea semnatarului articolului că nici timpul şi nici spaţiul nu lucrează în favoarea militarilor occidentali, în Afganistan. Scopul misiunii nu poate fi decît acela de a interzice în sălbatica ţară islamismul extremist şi de a calma statul vecin, Pakistanul. Nu printr-o strategie a constrîngerii ci prin una a refuzului.

Cu atît mai îngrijorătoare li se par unor occidentali a fi presupusele ambiţii neo-imperiale ale Turciei care, orientîndu-se din nou către ţările arabe şi islamice, pare dornică a resuscita trecutul otoman, scrie LE MONDE, insistînd asupra respingerii categorice de către guvernul de la Ankara a acestor impresii şi reproşuri, venite din partea apusului.

Turcia argumentează că legăturile cu Uniunea Europeană şi prezenţa ei în NATO rămîn cei doi piloni ai politicii ei externe.

Şi într-adevăr, opinează în continuare comentatorul, procesul reformelor, deşi lent, este direcţionat spre Bruxelles, apropierea de Statele Unite este mai puternică de cînd Obama este preşedintele Americii. La Washington doar unii republicani îşi văd ameninţate interesele lor militare de apropierea Turciei de Siria şi Iran.

Turcia este departe de a întoarce spatele occidentului şi de a îmbrăţişa lumea islamică. Ea vrea doar să-şi ocupe singulara poziţie ce i se cuvine din perspective geo-strategice. Membră a grupului G-20, Turcia este şi membru provizoriu al Consiliului de Securitate ONU. Legăturile ei cu Rusia şi cu Europa de răsărit s-au consolidat. Diplomaţii ei au pornit să cucerească lumea, conchide acelaşi LE MONDE.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident