Steinmeier: mai întâi învestirea, apoi discursul

"Șef de stat" este o altă denumire pentru președintele federal. Sună mai puternic decât sunt cu adevărat atribuțiile ce revin ocupantului acestei poziții. Frank-Walter Steinmeier, care duminică a preluat această funcție de la Joachim Gauck, este acum cel mai înalt demnitar al Germaniei. Pentru viața politică de zi cu zi însă, alții sunt cei cu responsabilitățile mai mari. Bundestag și Bundesrat, cele două camere ale legislativului, elaborează și adoptă legi. Guvernul de la Berlin le implementează. Iar Curtea Constituțională veghează asupra respectării principiilor de funcționare a procesului democratic.

Față de cele trei puteri clasice în stat - legislativă, executivă și juridică - fostul ministru de Externe Steinmeier va avea un rol independent. Deoarece funcția de președinte nu permite apartenența la un partid, el nu va mai fi membru al SPD pe perioada mandatului. El va reprezenta Germania în toate problemele de drept internațional, dar și la obișnuitele ceremonii mai mult sau mai puțin festive pe plan intern și extern.

Opt articole din Constituție sunt dedicate președintelui federal

Fără semnătura lui Steinmeier, niciun tratat încheiat de Republica Federală cu un stat străin nu intră în vigoare. Și legile naționale au nevoie oficial de aprobarea sa scrisă. Sarcinile extinse ale președintelui federal sunt reglementate de opt articole ale Constituției, printre care cel cu numărul 56. Acolo se găsește formula de jurământ pe care Steinmeier l-a rostit la învestirea sa în sala plenară a Bundestagului:

"Jur că-mi voi dedica forțele binelui poporului german, spre folosul său, că îl voi păzi de daune, că voi respecta și apăra legea fundamentală și legile federale, că îmi voi îndeplini conștiincios atribuțiile și voi fi drept cu toată lumea. Așa să mă ajute Dumnezeu."

Jurământul poate fi rostit și fără partea religioasă din final. Dar Steinmeier, membru al Bisericii Evanghelice, nu a omis apelul la divinitate. Ceremonia a avut loc într-o ședință plenară a ambelor camere, Bundestag și Bundesrat. Prin acest act se definitivează simbolic preluarea funcției prezidențiale. Practic, Steinmeier este deja de duminică șef al statului.

Președinta Consiliului Federal: învestirea lui Steinmeier este "un semnal puternic"

La festivitatea de învestire, cea mai înaltă reprezentantă a landurilor federale va fi premiera din Renania-Palatinat, Malu Dreyer. Social-democrata a fost numită în noiembrie, pentru un an, președintă a Bundesrat. Ea a spus la 12 februarie, la alegerea lui Steinmeier în Adunarea Federală, niște cuvinte care se vor face auzite și la învestire: tocmai în contextul politic internațional agitat din prezent ar fi un semnal puternic faptul "că, prin Frank-Walter Steinmeier, a fost ales un nou președinte federal cu amplă experiență și prestații suveranîn politica externă".

Cancelara Angela Merkel a vorbit de o "alegere rațională", când și-a dat acordul pentru nominalizarea lui Steinmeier. Ea ar fi preferat desigur o persoană din propriile rânduri creștin-democrate, dar favoritul ei, președintele Bundestag Norbert Lammert, a refuzat nominalizarea.

Și predecesorul Gauck a ținut un discurs

Înainte de Steinmeier, predecesorul său, Joachim Gauck, a susţinut un impresionant discurs. 

Şi în afara Germaniei discursul lui Steinmeier este așteptat cu interes. Oamenii din Republica Federală vor dori însă să știe mai degrabă cum intenționează noul președinte să contribuie la susținerea coeziunii sociale interne. În septembrie au loc alegeri generale și se pare că populiștii de dreapta de la Alternativa pentru Germania (AfD) au șanse mari să intre în premieră în Bundestag. Ascensiunea lor este strâns legată de marea temă a prezentului: criza refugiaților.

Este o temă care, putem presupune de acum, îl va preocupa deseori pe Steinmeier în mandatul său de cinci ani la Palatul Bellevue. Noua sa viață politică, în fotoliul de președinte federal, începe în vremuri turbulente. Va fi însă mai puțin stresant decât la Ministerul de Externe. Cu toate acestea, pe umerii lui Steinmeier se află o răspundere majoră, pentru că de la el se așteaptă sprijin în orientarea politicii germane. Este una din atribuțiile cele mai importante ale președintelui federal.