Spotmedia: False cadouri pentru locatarul de la Kremlin

Consiliul European a șuntat Ungaria trimițând un pachet de legi către Parlamentul European, care să permită acordarea de împrumuturi în valoare de 18 miliarde de euro Ucrainei. Parlamentul va vota chestiunea săptămâna viitoare și va aproba proiectul, nu este nicio îndoială asupra chestiunii.

Asta vine la pachet cu decizia Comisiei Europene de înghețare a PNRR-ului maghiar, pentru faptul că Viktor Orban nu a făcut ce trebuie acasă în materie de stat de drept, ci doar a mimat legislativ implementarea pachetului de 17 măsuri cerut de comisie. Sigur că va urma un consiliu și acolo statele vor discuta propunerea, o vor vota sau o vor modifica, dar trimiterea Ungariei la judecată este un motiv serios de îngrijorare pentru domnul Orban.

Deci primul cadou pentru Putin nu este un cadou, ci o veste rea. Banii vor merge către Ucraina, în ciuda opoziției Budapestei, iar Ungaria va fi pusă pe masa de operații europene, ca să nu mai facă „daruri” împielițatului de la Kremlin.

Despre a doua problemă, darul nu este așa de consistent cum se vehiculează prin presă. Faptul că Bulgaria nu este în Schengen nu are importanță pentru războiul din Ucraina. Dar ne-Schengen-ul nostru, ce efecte dezastruoase produce pentru războiul din Ucraina?

Din cauza ne-Schengen-ului n-am putut noi primi refugiați? Aș zice că nu ne-a încurcat deloc. Ospitalitatea noastră funciară ne-a fost Schengen-ul, refugiații ucraineni au fost nu numai ajutați, dar și legitimați, controlați, triați. Tot tacâmul ăsta făcut de populație și de autorități a arătat clar că la nivel de ajutor umanitar și de muncă la graniță am fost la înălțime.

Din cauza ne-Schengen-ului românesc n-au putut camioanele să transporte grânele din Ucraina spre lume? Uite că, în ciuda așteptării îndelungate la graniță, camioanele au transportat din Ucraina spre Europa mai bine de două milioane de tone de cereale. Sigur că a fost greu, sigur că așteptarea exasperantă la graniță a fost dificilă, sigur că s-au pierdut timp și bani, dar voia domnului Putin nu s-a realizat.

Veto-ul austriac a produs un mic cutremur în UE, deoarece a ridicat la nivel vizibil problema amestecului chestiunilor electorale interne austriece în actul decizional european, iar această problemă nu va dispărea de la sine peste un an-doi, cum e cea a ajutorării Ucrainei.

Veto-ul austriac s-a transformat într-o problemă esențială europeană, ce ține de principiile aderării și funcționării uniunii. Are dreptul un partid politic dintr-o țară, partid pe cale de a pierde alegerile acasă, nu contează din vina cui, să blocheze mecanisme europene statuate prin tratatele de aderare?

Nu are acest drept, mizeria asta se întâmplă de 11 ani, nu de ieri, de alaltăieri.

Chiar dacă se va găsi o cale ca România să fie primită mai repede în Schengen, în martie anul viitor sau în septembrie, problema atacului la rădăcinile construcției europene a ieșit la suprafață ca untdelemnul și este de neacceptat.

Comisia Europeană și Parlamentul European vor trebui să găsească o cale de a nu mai permite pe viitor astfel de imixtiuni nocive care zdruncină inutil Europa. Iar asta nu va fi de niciun folos domnului de la Kremlin pentru că, rezolvând problema, Europa se va întări.

Problema este una simplă în fond, trebuie stabilite niște norme sau un alt fel de vot ca problemele politice interne ale statelor să nu mai afecteze bunul mers european.

Mecanismele de decizie europene nu sunt perfecte, deși ele sunt stabilite pe consens și pe criterii obiective. Ele rezultă din chiar miezul tratatelor de aderare asumate de statele membre. Nu poți să dezechilibrezi toată Europa pentru că ai tu o problemă acasă și s-ar putea să nu mai fii cancelar, în fine, nu poți să vii cu chestiuni subiective personale pentru a condiționa decizia la nivel european.

Eu cred că trecerea de la ipocrizia unanimității la votul majoritar calificat ar fi o soluție care să arunce în nesemnificativ problemele de politică internă a partidelor sau ale șefilor acestora.

Cred că actorii europeni s-au înmulțit și s-au diversificat îndestul ca unanimitatea să nu mai funcționeze, să constituie o frână pentru mecanismele europene de decizie.

Citiți articolul integral AICI.