”Spiritul european” privit dintr-o singură parte

Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a atins scopul destul de ușor. Cu o zi înainte, la Salzburg, el reușea să obțină acordul de principiu al cehilor și slovacilor pentru modificarea directivei serviciilor în sensul dorit de francezi. De semnalat este că președintele Macron a primit ajutorul consistent al cancelarului Austriei, Christian Kern, care a îndeplinit discret rolul de mediator pe lângă premierul Slovaciei, Robert Fico și cel al Cehiei, Bohuslav Sobotka. Așa cum reiese dintr-un comunicat al Guvernului slovac, participanții la reuniune au convenit să modifice directiva muncitorilor detașați destul de rapid, în cursul reuniunii Comisiei din luna octombrie. Desigur că discuțiile de la Salzburg nu s-au limitat la subiectul ”dumpingului social”, după cum l-a numit cancelarul Austriei în termeni solidari cu președintele Macron, reuniunea abordând și tematica generală a construcției europene, îngrijorarea Estului față de Europa cu două viteze, migrația, ca și problemele privitoare la apărarea europeană. Președintele Franței s-a arătat destul de concesiv față de preocupările tipice ale țărilor foste comuniste, de altfel fără să se angajeze la nimic concret, obținând în schimb o primă victorie care a funcționat ca un ascendent în discuțiile de la București.

Sau mai exact, ar fi fost un ascendent în cazul în care președintele Iohannis ar fi formulat rezerve consistente. Dar el fusese de acord cu modificarea directivei încă de la Paris, iar acum, așa cum s-a înțeles din context, el a renunțat și la ultimile sale obiecții. Președintelui Macron părea că nu-i vine să creadă că lucrurile pot merge atât de ușor.

A fost însă deconcertant că președintele Klaus Iohannis a evitat cu totdinadinsul să vorbească despre subiectul lucrătorilor detașați, deși era bine cunoscut că aceasta este principala preocupare franceză, cel puțin în perspectivă imediată. Cu ocazia vizitei sale la Paris, Klaus Iohannis abordase subiectul în treacăt, într-o frază pe care nici măcar nu a dus-o până la capăt, dornic, evident, să nu dea explicații. Acum însă o ziaristă franceză i-a pus o întrebare directă și apăsată pe care nu a mai putut-o ocoli. I s-a cerut să spună clar dacă e de acord cu propunerile președintelui Macron de modificare a directivei. Dar chiar și de data aceasta a amânat răspunsul, invitându-l pe Macron să vorbească primul, apoi a vorbit disproporționat de mult, într-o vădită încercare de a încurca pistele și de a acoperi subiectul cu cețurile nuanțelor și îndoielilor. În cele din urmă am reușit să înțelegem că subiectul e foarte complex, că nu trebuie să operăm simplificări facile și, în cele din urmă, că, desigur, e de acord cu modificarea directivei de vreme ce ea provoacă atâta frământare. Devenise tot mai clar că sperase să evite subiectul și, de altfel, întreaga conferință de presă a fost regizată în așa chip, încât subiectul acesta să pară derizoriu. Reuniunea cu presa a fost precedată de ceremonia semnării a trei acorduri prezentate extrem de pompos și dintre care două nu aveau o legătură directă cu vizita președintelui Macron, fiind perfectate mult înainte, iar al treilea a părut o cutie goală frumos ambalată. E vorba de o ”declarație de cooperare pe subiecte europene de interes comun” fără ca cineva să explice ce conține ea.

În fine, cel care repusese subiectul lucrătorilor detașați pe agenda conferinței de presă a fost desigur tot președintele Macron care nu putea ocoli subiectul măcar pentru că de față se găsea și presa franceză care nu l-ar fi lăsat să bată câmpii cu generalități găunoase.

Președintele Franței este, evident, un om foarte inteligent care încântă întotdeauna prin replică și calitatea argumentației. Totuși să observăm că pledoaria sa pentru ”Europa care protejează” ascunde un viciu logic și că este de fapt părtinitoare. În opinia sa (fraza a fost rostită aproape identic și ieri la Salzburg) regula lucrătorilor detașați contrazice ”spiritul european”, întrucât favorizează țările cu asistență socială redusă și salarii mici ca și pe aceia care profită speculativ de diferențele de dezvoltare dintre țările membre. E adevărat, chiar aceste diferențe de dezvoltare sunt miezul acestor afaceri cu muncitori detașați, dar la fel se întâmplă și cu alte domenii cum ar fi marile afaceri de retail de tipul Carrefour sau Auchan care odată cu intrarea lor pe piața româneasacă au făcut tabula rasa din afacerile comerciale autohtone, obținând profituri mai mari decât în țara de origine. Și asta poate fi privită ca o concurență neloială câtă vreme România abia ieșise din comunism și redescoperea cu greu inițiativa liberă, iar capitalul privat era cvasiinexistent. Evident, acestea sunt astăzi istorie, dar e bine să evocăm aceste lucruri pentru a surprinde caracterul părtinitor al pledoariei lui Macron și faptul că el înțelege ”spiritul european” într-un chip unilateral. Iar, în definitiv, nu stă toată economia lumii pe diferențele de dezvoltare? Nu pleacă toate marile companii occidentale în China ca să producă mai ieftin? Nu a fost Dacia un succes de piață tocmai datorită salariilor mici din România? Nu acesta este liberalismul economic?

În sfârsit, înțelegem prea bine și de ce președintele Iohannis evită subiectul. El nu are interesul să atragă atenția asupra unui subiect în care pare mai curând  perdant. Nici cu Schengen nu stă mai bine. Ce-i drept Emmanuel Macron a fost mai cinstit decât François Hollande, care promisese să susțină România (cel puțin așa crezuse Klaus Iohannis) și nu făcuse absolut nimic. Noul președinte al Franței nu a mai făcut promisiuni, anunțând în schimb exact acel lucru de care oficialii români inițiați se temeau cel mai tare. Și anume că România nu va fi primită în Spațiul Schengen mai înainte ca tratatul să fie reformat și abia apoi se va pune problema admiterii cu condiția ca România să participe solidar cu țările occidentale la efortul de preluare a migranților. Cel puțin Emmanuel Macron nu a mai invocat MCV-ul, dar, în noile condiții, asta nu mai înseamnă nimic.

În concluzie, președintele Macron a obținut un succes orbitor la București și mâine se va găsi la Varna în încercarea de a-i convinge și pe bulgari de adevărata natură a ”spiritului european”.