Momentul adevărului în Turcia

Deocamdată, Parcul Gezi din Piaţa Taksim este salvat. Preţul? Opt morţi şi sute de oameni parţial grav răniţi. Imaginile care au surpins ciocnirile violente între poliţişti, excesiv de duri, şi demonstranţi au făcut înconjurul lumii. Protestele s-au extins şi spre alte regiuni ale ţării, de pildă în Antalia, unde forţele de ordine, susţinute de suporterii AKP - partid de guvernământ, religios-conservator - au intervenit, de asemenea, exagerat de brutal.

Recep Tayyip Erdogan, care a devenit între timp preşedinte, a subestimat "Spiritul Gezi", care a tăiat din elanul său de constructor. Duminica viitoare se împlinesc doi ani de la debutul marelui asalt al poliţiştilor asupra corturilor tinerilor şi activiştilor. De furia forţelor de securitate nu au scăpat, de altfel, nici cetăţenii normali, indiferent de vârsta lor, care s-au aflat în acele momente în controversatul parc. Este posibil să reapară proteste?

În Piaţa Taksim şi pe străzile adiacente mişună atât poliţişti în uniformă, cât şi colegi de-ai lor îmbrăcaţi în haine civile, care sunt gata, din nou, "să scrie istorie" - după cum s-a exprimat la acea vreme fostul guvernator al respectivei provincii din Istanbul, în discursul de mulţumire adresat Poliţiei. Cu o săptămână înainte de alegerile parlamentare din 7 iunie, avocaţii asociaţiei "Solidaritate cu Taksim" spun că nu vor să ofere nicio ocazie poliţiştilor de a interveni împotriva lor ca acum doi ani. Protestele vor decurge paşnic, cel puţin în celelalte locuri publice şi parcuri ale metropolei turce cu 20 de milioane de locuitori. "Gezi a însemnat reimplicarea tinerei generaţii în chestiuni politice şi solicitarea drepturilor de care beneficiază prin lege", spune Can Atalay, unul dintre avocaţii organizaţiei.

Renunţarea la orice fel de acte de violenţă arată că, la doi ani de la evenimentele din Piaţa Taksim, "Spiritul Gezi" se află în faţa unui examen de maturitate. De ce însă mişcarea de rezistenţă din Parcul Gezi nu s-a transformat într-un partid politic, la fel cum s-a întâmplat în Germania cu Verzii în urma mişcărilor anti-energie atomică şi anti-înarmare?

Mişcarea, pe care în ultimii doi ani, mulţi oameni au identificat-o cu moşternirea seculară a celor 92 de ani de republică turcă, caută o patrie politică, o platformă democratică, parlamentară. "Generaţia tânără nu cunoaşte decât AKP-ul lui Erdogan. Gezi le-a deschis ochii", crede jurnalistul Ismail Saymaz de la "Hürriyet", şi el prezent la proteste.

Ceea ce lipseşte, mai spune el, este un cadru politic în care mişcarea să se dezvolte, să ia amploare. Acest lucru s-ar putea însă petrece prin intermediul Partidului Popular Republican social-democrat, care se distanţează de naţionalismul a la Mustafa Kemal Atatürk, întemeietorul republicii. Mişcarea Gezi se orientează cu precădere spre Partidul Democrat al Popoarelor, condus de politicianul kurd, Selahattin Demirtas.

Dacă "Spiritul Gezi" din acest partid va reuşi să depăşească pragul de 10 procente la alegerile din 7 iunie, AKP, partidul lui Erdogan va pierde majoritatea absolută pentru prima oară în 13 ani.

Ayhan Erdogan, unul dintre avocaţii cei mai de vază ai victimelor din Gezi, atrage atenţia că preşedintele ar putea provoca intenţionat ciocniri cu contestatarii săi, pe care îi va cataloga apoi drept susţinători ai haosului şi duşmani ai poporului. Avocatul îi reprezintă în instanţă pe membri familiei lui Ali Ismail Korkmaz, care a murit în timpul protestelor de acum doi ani din Eskisehir, bătut deopotrivă de poliţişti, comercianţi şi oameni de afaceri din regiune.

Doi poliţişti au fost între timp condamnaţi la 12, respectiv 13 ani de închisoare, iar trei dintre comercianţi şi oamenii de afaceri la 8 ani. Fanclubul Carsi, care aparţine Besiktas, cel mai vechi club sportiv din Istanbul, a transmis prin şeful său, Cem Yakiskan, că nu doreşte "sub nicio formă vreo ciocnire". Împotriva lui şi a altor 34 de membri ai Carsi au fost deschise mai multe dosare, bărbaţii fiind acuzaţi de tentativă de puci, respectiv răsturnarea guvernului ales democratic - refuzând să elibereze zona ocupată în timpul protestelor din Parcul Gezi. Dacă va fi găsit vinovat, Yakiskan şi alţi trei colegi ai săi, riscă să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă, mai precis 49 de ani.

"Erdogan a subestimat puterea mea", spune bărbatul în vârstă de 49 de ani, care precizează că mai degrabă ar ajuta Besiktas să ajungă campioană, decât să dărâme guverne. Mişcarea Carsi, înfiinţată în 1982, susţine şcolile din Anatolia cu donaţii, este implicată în protecţia animalelor, sprijină victimele catastrofelor naturală şi luptă împotriva rasismului. "Am început să ne implicăm în politică pentru că nu acceptăm nedreptatea", spune Yakiskan.

Activiştii Carsi sunt acuzaţi că ar fi folosit tunuri de apă blindate, precum şi maşini grele de construcţie pentru a ataca biroul premierului din Palatul Dolmanbahce. Inan Kaya, unul din avocaţii grupării, consideră acuzaţiile drept o farsă: "35 de pagini, atât are dosarul, dintre care 21 sunt pline cu numele şi datele personale ale celor 35 de acuzaţi. Se cer pedepse de 49 de ani, fără a se livra măcar 49 de rânduri de acuzaţii concrete".

Testul de maturitate pentru "Spiritul Gezi" depinde foarte mult şi de modul în care se va rezista la provocări. Nu se doreşte apariţia unei figuri politice de conducere, de vreme ce Gezi nu este o ideologie politică, ci mai degrabă un creuzet al activiştilor paşnici din toate zonele politice. "Spiritul anilor '68" a schimbat Europa şi a oferit societăţilor de pe continent noi perspective politice. Aceaşi dorinţă o au, fără îndoială, şi reprezentanţii mişcării apărute în Parcul Gezi.