Spionajul are viitor

Cine spionează pe cine? Fiecare pe fiecare, rezultă din cuprinsul unui editorial publicat în DIE WELT. Lăsînd deoparte aspectul moral al obiceiului de a privi prin gaura cheii chiar şi în camera prietenilor sau a partenerilor, rezultă din cuprinsul articolului, între altele, că tentaţia irezistibilă a voyeurismului este alimentată, ba chiar stimulată în era digitală, de facilitatea cu care poate fi mînuit instrumentarul noilor tehnologii. Mult mai profundă şi revelatoare este însă concluzia articolului şi anume că tocmai caracterul global al comunicării ca şi renaţionalizarea politicii ar fi cele care asigură un prezent şi un viitor strălucit, spionajului.

Tocmai de aceea, cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG i se pare ipocrită şi exagerată reacţia furibundă a unor politicieni germani faţă de dimensiunea spionajului comis de NSA în cazul unor aliaţi, parteneri, prieteni şi a UE. Cît despre tentativa partidelor din opoziţie de a pune doar în cîrca coaliţiei guvernamentale vina pentru uşurinţa cu care serviciilor secrete americane le-a fost permis accesul în sfera privată a propriilor parteneri, ziarul elveţian cotează această încercare drept insolenţă. In schimb, mirare poate produce doar celor naivi faptul că Angela Merkel a ţinut piept calm şi reţinut furtunii mediatice şi emoţionale declanşate de Snowden, punînd capăt cu autoritară discreţie disputelor interne, din chiar sînul coaliţiei, în jurul stocării datelor.

Că protestele europenilor şi criticile adresate prietenilor americani au fost atît de vehemente la auzul dezvăluirilor făcute de Snowden, s-ar datora oportunismului şi naivităţii este de părere LA STAMPA. Or, dintotdeauna, serviciile secrete au avut o imensă foame de informaţii şi în lăcomia lor nu au ţinut prea mult cont cine le este prieten şi cine duşman.

Numai că datele culese şi interpetarea lor, scot la lumină în mod frapant faliile de interese ce brăzdează suprafaţa unor state şi continente. Bunăoară, între America de Nord şi cea de Sud, cum scrie ISWESTIJA, comentînd cazul Snowden.

America Latină, considerată multă vreme ograda Statelor Unite, îşi adună puterile spre a deveni un jucător demn de luat în seamă pe eşichierul mondial. Divorţul dintre cele două Americi ia în sud dimensiuni ideologice şi propagandistice şi este însoţit de o retorică belicoasă, constată ziarul rus, menţionînd în treacăt că Snowden nu este un politician dar că şi primul război mondial a fost provocat de un biet muncitor.

Preşedintele Obama pare însă puţin impresionat de aceste accese deşi s-ar putea ca seara, cînd se duce la culcare, să-i cam ţiuie urechile, nu însă într-atît de puternic încît să nu poată dormi, crede LA VOIX DU NORD, referindu-se şi la plîngerea depusă de două organizaţii franceze pentru respectarea drepturilor omului împotriva programelor americane de spionaj. Ceea ce nu va duce nici la condamnarea NSA, FBI ori a lui Obama însuşi ci, în cel mai bun caz, la culegerea unor informaţii concrete privind ţinta propriu zisă a activităţilor de spionaj.

Ziarele analizează cu interes şi evoluţia politică din Egipt, întrevăzînd în momentul actual deschisă perspectiva unei înfrîngeri a islamului politic, care este înainte de toate o mişcare de protest, scrie LE MONDE. Cu principii datînd din secolul al XII-lea nu poate fi edificată o nouă societate. Deşi nu stă pe poziţii false atunci cînd revendică un regim care nu este corupt, care să respecte tradiţiile, deîndată ce ajunge la putere islamul pierde complet simţul realităţii, prin chiar refuzul său obstinat de a despărţi moscheea de stat.