Secretarul general ONU – abil şi discret

„Nomen est omen sună” un adagiu latin care funcţionează perfect şi în cazul noului secretar general ONU Ban Ki Moon. El a izbutit şi de astă dată să se strecoare ca un peşte în apă scăpînd de întrebările cele mai provocatoare – între care şi cele stîrnite de opinia sa, aproape unanim criticată - vizînd condamnarea la moarte şi executarea lui Saddam Hussein: „Recunosc tendinţa crescîndă în plan internaţional şi în praxisul naţional de a se renunţa treptat la pedeapsa capitală şi încurajez această tendinţă.”

Staff-ul lui Ban Ki Moon

Intrebările ziariştilor nu au ocolit nici politica de personal a lui Ban Ki Moon, criteriile în baza cărora îşi alege colaboratorii şi desemnează ocupanţii posturilor cheie. Şi de astă dată răspunsurile au rămas vagi: da, a stat de vorbă personal cu toţi candidaţii, inclusiv cu ministrul de externe al Tanzaniei – care va fi a doua femeie în conducerea ONU: „ Intîmplător, am călătorit cu ea în Tanzania, am stat unul lîngă celălalt, am stat de vorbă cel puţin 6 ore şi astfel ne-am cunoscut mai bine”.

Dar în timpul zborului candidata nu ştia încă ce fericire o va aştepta. Ban – care nu se numeşte Bond - cum a ţinut nu fără un zîmbet ironic să precizeze, a stat de vorbă cu numeroşi aspiranţi la funcţiile de conducere ale ONU fără ca aceştia să-şi dea seama de intenţiile reale interlocutorului lor.

Noua echipă va căuta soluţii pentru crizele actuale

Ban Ki Moon porneşte de la premiza că schimbînd echipa lui Annan, organizaţia va putea să se consacre soluţionării crizelor actuale în lume. Din nou, enunţurile sale au rămas neangajante: ”Desigur, intenţionează să reanime Cvartetul pentru Orientul Apropiat fără a concretiza vreo idee sau vreun calendar al consultărilor. Fireşte, şi problemele Somaliei trebuie soluţionate politic – dar întrebat de trei ori consecutiv ce crede despre atacurile aeriene americane asupra statului afircan - a ezitat să adopte o poziţie.

Şi criza din Darfur trebuie rezolvată – însă nici un cuvînt despre vreun termen dat guvernului sudanez. Pînă şi cei cinci ani împliniţi de la instituirea centrului de detenţie de la Guantanamo au fost în aşa fel „împachetaţi” de dimplomatul Ban încît Washingotnul să nu se simtă deranjat: „La fel ca predecesorul meu şi eu cred că centrul de detenţie de la Guantanamo trebuie închis. Imi amintesc că şi preşedintele Bush ar fi spus că l-ar închide cu plăcere.

”Ceea ce a rezultat însă cît se poate de limpede din răspunsurile noului secretar general ONU este dorinţa de a intra în analele Organizaţiei, distingîndu-se prin destonicie. Luîndu-şi în primire mandatul, el a dat de înţeles că vor urma luni de intense activităţi.