Se poate şi altfel: Herta Müller în Polonia

Fiindcă a avut curajul să pună degetul pe rana vie a demisiei morale a multor intelectuali români, ce au optat pentru eschiva refugiului în apolitic în timpul dictaturii comuniste, scriitoarea „s-a văzut criticată în ţara ei de origine. Şi anume, ca una care murdăreşte imaginea locului din care provine", notează cotidianul berlinez Die Welt.

Cu totul altfel s-au comportat polonezii la Cracovia. Potrivit ziarului berlinez, la târgul de carte cracovian, ca şi la Varşovia, cuvintele Hertei Müller au fost ascultate de-a dreptul evlavios. Polonezii, care ştiu multe despre totalitarism, emigrări şi identităţi răsăritene fracturate au vrut să ştie şi mai multe. De pildă, cine este, de fapt, această femeie din Berlin. Româncă? Sau nemţoaică?

„N-am nici cea mai vagă idee”, a răspuns Herta Müller, precizând textual că „în Germania e o româncă, în România, însă, nemţoaică”. Ceea ce ei, una, îi pare a fi optim.

Mai aflăm din acelaşi ziar cât de străină a rămas de fapt această femeie, situată la egală depărtare de serviciile secrete germane care au interogat-o ore în şir ,,după emigrare, ca şi de extrema stângă 68-istă, care, potrivit ei, nu s-a distanţat deloc de dictaturi, chiar dacă are, măcar, meritul să se fi despărţit de nazism”.

De o valoare deosebită sunt, potrivit ziarului, detaliile pe care le-a furnizat Müller despre opera ei, între care „Este sau nu este Ion?“, cartea de colaje cu trimitere la postcomunistul Ion Iliescu, apărută doar în româneşte, precum şi ultimul ei volum, „Atemschaukel”, "Leagănul respiraţiei". În Germania s-au vândut până acum peste o jumătate de milion de exemplare din această carte.

Ideea titlului ei i-a venit lui Oskar Pastior, împreună cu care Müller ar fi vrut să scrie cartea, după ce discutaseră de zeci de ori despre lagărele de muncă sovietice din Ucraina şi adunaseră 40-50 de pagini de note, incluse în varii locuri, în volumul final.

În sfera politică, alt volum face mari valuri acum. Este vorba despre memoriile lui George W. Bush, "Decision Points". Ziarele germane sunt pline de referiri la dezvăluirile fostului preşedinte american, privind neîncrederea mutuală care l-a despărţit de fostul cancelar german Gerhard Schröder, ajuns după plecarea din guvernul berlinez om de bază în conducerea concernului rusesc Gazprom.

Schröder i-ar fi promis, în convorbire directă, întreaga susţinere în chestiunea irakiană, după care l-a atacat puternic pe şeful Casei Albe în timpul campaniei electorale germane. Fostul cancelar susţine că Bush n-ar spune adevărul.

Die Welt se arată, de asemenea, uluit de cât de aproape de un acord de pace ar fi ajuns, potrivit lui Bush, palestinienii lui Mahmud Abbas şi israelienii conduşi pe-atunci de Ehud Olmert, înainte ca pe fostul premier să-l ajungă din urmă acuzele de corupţie şi justiţia statului evreu.

Alte ziare germane precum Kölner Stadtanzeiger scot în evidenţă amplificarea pericolului islamist, după ce ziarul german Bild a dezvăluit existenţa mai multor celule de terorişti dormanţi, în zona München şi Köln-Bonn.

De semnalat e şi un amplu interviu pe tema caracterului primitiv al dezbaterilor europene cu privire la islamism, acordat de expertul conservator american Daniel Pipes ziarului elveţian Neue Zuercher Zeitung. Problema, potrivit lui Pipes, nu sunt vălurile, burca şi alte accesorii vestimentare musulmane, ci bomba iraniană şi mai cu seamă rapida islamizare silenţioasă a Turciei, sub actuala ei conducere, ca şi relaţiile SUA cu o Arabie Saudită care se află la originea terorismului islamist.

Pipes critică şi carenţele unei clase politice europene, care nu este în stare să abordeze şi să modereze eficient subiectul islamismului, motiv pentru care tema a devenit prilej de radicalizare.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu