Scutul anti-rachetă al NATO, gata de acţiune?

În prima zi a reuniunii de la Chicago a Pactului Nord-Atlantic i s-a aplicat Rusiei ceea ce Moscova doreşte cu tot dinadinsul să considere o palmă pe obrazul federaţiei ruse, anunţându-se că scutul anti-rachetă a dobândit o capacitate operativă interimară.

„E primul pas pe calea realizării obiectivului nostru pe termen lung de a ne apăra populaţiile, statele, teritoriile şi forţele armate ale tuturor statelor europene membre în NATO”, a declarat în context secretarul general al alianţei, Anders Fogh Rasmussen. 

Ceea ce înseamnă, concret, că SUA predau conducerea componentei turceşti a sistemului radar comandamentului NATO, dând astfel alianţei posibilitatea de a lansa şi dirija rachetele anti-rachetă staţionate pe nave americane. Chiar şi aceste nave ar putea fi transferate sub controlul alianţei.

România, Turcia, Spania şi Polonia au acceptat să preia segmente centrale ale sistemului american anti-balistic. Conform Casei Albe, operativitatea reală a sistemului urmează să fie asigurată din 2015, iar funcţionarea lui integrală din 2018. La finanţarea scutului vor pune umărul toate cele 28 de state membre ale NATO.

Rusia şi-a menţinut opoziţia, deşi i s-a semnalizat în repetate rânduri că sistemul n-o priveşte. Nici n-ar avea de altfel cum s-o ameninţe,  dat fiind, pe de o parte, că e un sistem defensiv, iar pe de alta pentru că Rusia deţine prea multe rachete pentru a putea fi anihilate de acest scut. Moscova ar fi vrut să i se aloce un drept de veto.

Or, Rasmussen a subliniat că Rusiei nu i se va oferi posibilitatea de a exercita vreo influenţă asupra deciziilor suverane ale statelor NATO, dar a invitat concomitent Moscova să colaboreze cu alianţa.

Şi şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle, s-a pronunţat în favoarea unei cooperări cu Rusia în elaborarea unei strategii de securitate comune pentru Europa.

Iniţial se inclusese pe agenda întrunirii de la Chicago şi un summit NATO-Rusia, care a fost însă anulat în aşteptarea unei noi victorii a lui Obama în alegerile prezidenţiale americane, care să înmoaie poziţiile dure adoptate în această chestiune la Moscova şi Washington. 

La Chicago s-a alocat mult spaţiu extinderii programului de supraveghere a teritoriului prin intermediul dronelor, al avioanelor fără pilot, care s-au distins în lupta împotriva terorismului. Achiziţionarea unor astfel de arme trebuie însă aprobată de majoritatea parlamentarilor germani.

Dronele constituie une exemplu pentru mult discutata „apărare inteligentă”. „Smart defense”, după cum îi zice în engleză, a devenit un concept cu atât mai important cu cât statele alianţei se văd nevoite să economisească inclusiv în domeniul militar, prin contopirea de material şi de resurse.

Critici la adresa planurilor Franţei de retragere anticipată din Afganistan

Un rol de seamă la consfătuirile alianţei a revenit şi subiectului afgan. Germania a criticat intenţia declarată a noului lider socialist al Franţei de a-şi retrage intempestiv trupele din Afganistan. Replierea lor ar urma să aibă loc încă în cursul acestui an.

„Am intrat în Afganistan împreună, trebuie să şi ieşim împreună”, aceasta e poziţia Germaniei, o atitudine proprie şi SUA. La inaugurarea summitului, preşedintele american declarase de altfel că, „aşa cum am adus în comun sacrificii  pentru securitatea noastră, aşa trebuie să fim solidari şi în decizia de a pune capăt acestei misiuni”.

Iar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, subliniase că „ar fi de dorit ca Franţa să rămână integrată în ISAF”.

Pe de altă parte, retragerea de pe teatrul de operaţiuni afgan a celor aproximativ 3.000 de francezi nu va însemna pentru forţele celorlalte ţări o povară militară incomensurabilă. Dar lansează un semnal politic pernicios.

Şeful diplomaţiei germane Westerwelle manifestase oarecare înţelegere pentru promisiunile electorale ale preşedintelui Franţei, dar avertizase împotriva unei îmbulzeli la poarta de ieşire din Afganistan, cerând statelor NATO să nu se dezică de acordurile încheiate.

Intervenţia lui Westerwelle s-a vădit inutilă, Franţa noului preşedinte socialist şi-a impus punctul de vedere, aplaudată fiind de toate mişcările extremiste de stânga, inclusiv de participanţii la demonstraţiile pacifiste care au însoţit din capul locului summitul de la Chicago. Manifestaţii au cerut „oprirea” scutului anti-rachetă şi retragerea din Afganistan.