S-a dat de trei ori peste cap şi s-a făcut broască...

Începând cu anul 2008, libertatea presei s-a diminuat constant în România, potrivit „Press Freedom Index”. Această involuţie coincide cu apariţia crizei economice care a lovit puternic o industrie media bazată în primul rând pe veniturile provenite din publicitate. Raportul „FreeEx” publicat la începutul săptămânii de Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) constată că, de la începutul acestei crize, au fost concediaţi 6000 de angajaţi din mass-media, peste 60 de ziare locale s-au închis, iar tirajele mai multor ziare quality s-au înjumătăţit. În acest context de vulnerabilizare economică, libertatea de conştiinţă a jurnalistului român a devenit un lux a cărui asumare implică riscuri şi necesită virtuţi speciale.

Scăderea profitului obţinut din publicitate a crescut ponderea şi importanţa banilor intraţi în media din sfera politică. Originea dilemelor jurnalistului în vreme de criză a fost cum nu se poate mai bine descrisă de Bodo Hombach, preşedintele grupului media german WAZ, retras anul trecut de pe piaţa românească: „Oligarhii îşi cumpără ziare şi reviste nu atât pentru a face bani, ci pentru a obţine pe această cale influenţă politică.”

Metamorfoza jurnalistului din agent purtător al informaţiei în agent de influenţă a dus la popularea unor televiziuni importante cu propagandişti găunoşi, puţini dintre ei având bunul-simţ de a renunţa voluntar la calitatea de jurnalist. Fenomenul s-a reprodus şi în alte zone ale industriei media, ducând la apariţia unor cazuri singulare, dar cu răsunet în breaslă, a retragerii unor jurnalişti respectaţi respectabili, unii dintre ei alegând exclusiv mediul online pentru a-şi practica meseria. Rezultatul este creşterea credibilităţii anumitor publicaţii online şi degradarea altora clasice, fie ele televiziuni sau ziare.

Pe malul celălalt, clasa politică a încercat să profite de fragilizarea presei independente, unul dintre duşmanii ei cei mai urâţi. Abuzurile patronilor media au devenit din ce în ce mai evidente, numele lui Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu sau Dan Diaconescu fiind amintite în raportul AMP care pune degetul pe o rană încă deschisă: „Televiziunile de ştiri (...) s-au transformat în avocaţii patronilor, i-au transformat în martiri şi au făcut presiuni asupra justiţiei”. Din câine de pază al democraţiei, presa românească a devenit un câine de strajă al mogulului.

Frecventele atacuri ale preşedintelui Traian Băsescu la adresa patronilor trusturilor media adverse nu au fost pe deplin oneste având în vedere politizarea extremă a conducerilor televiziunii şi radioului public. Consiliile de administraţie ale acestor instituţii media - oficial independente - sunt pline de apropiaţi ai unor politicieni importanţi. În plus, 2010 a fost anul în care au fost propuse în Parlament două proiecte de lege a presei, ambele conţinând măsuri restrictive afectând profesia de jurnalist. Datorită protestelor organizaţiilor de media (Centrul pentru Jurnalism Independent şi Agenţia de Monitorizare a Presei fiind printre cele mai eficiente) proiectele nu au fost aprobate, votul fiind însă remarcabil de strâns.

„Nu toleraţi abuzurile patronilor mass-media. Acestea decredibilizează presa în ansamblul ei”- este una dintre recomandările făcute jurnaliştilor români în raportul „FreeEx”. Un sfat a cărui aplicare ar rezolva multe probleme ale jurnalismului românesc dar care, cum spuneam deja, implică riscuri şi virtuţi speciale. Încercarea mass-media de a rămâne un Făt-Frumos al democraţiei româneşti pare a eşua. Deocamdată, presa s-a dat de trei ori peste cap şi s-a transformat în broască.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Petre M. Iancu