Românii, ciudat de optimişti

Un sondaj recent IRES oferă o imagine luminoasă privind percepţiile românilor faţă de UE. Regăsim aceleaşi aprecieri mai curând pozitive şi - cu scăderi nesemnificative - acelaşi optimism faţă de avantajele integrării României. Întotdeauna au părut surprinzătoare aceste răspunsuri parcă prea favorabile, mai ales într-o perioadă atât de critică prin care trece construcţia europeană. O explicaţie a acestui euro-optimism relativ constant în ultimii 10 ani de zile ar putea să fie particularităţile de percepţie ale românilor, care, după toate aparenţele, nu au o viziune de ansamblu asupra problematicilor discutate, nu participă la marile dezbateri ale momentului şi fac aprecieri după aspecte fragmentare sau, pur şi simplu, se conformează unei dominante ideologice.

Probabil însă că cea mai bună explicaţie este că integrarea europeană a reprezentat un câştig real la nivelul vieţii practice în primul rând prin posibilitatea de a călători şi de a obţine un job mai bine plătit în străinătate. De altfel răspunsurile confirmă această ipoteză căci deschiderea graniţelor este preţuită de cei mai mulţi respondenţi.

Aşadar, pentru a pricepe optimismul acesta constant, ar trebui să admitem că cei mai mulţi români au o percepţie infra-politică, una care este ferită, prin natura ei, de furtuna politică şi ideologică care agită suprafeţele „mării” europene. România nefiind în zona euro, austeritatea suportată de români din 2010 încoace nu este nici ea pusă pe seama unor politici europene, ci pe seama unui arbitrariu local. Şi de aici, din această decuplare a cauzelor de efecte, ar putea proveni şi optimismul excesiv de accentuat.

În ambianţa calmului de adâncime, optimismul european pare să crească. De pildă la întrebările privitoare la moneda comună, anul acesta, spre deosebire de anul trecut, mai multe persoane dezaprobă integrarea cu două viteze. Diferenţa este destul de mare: în 2012, 13% se pronunţau împotriva delimitării Centrului de Periferie, în timp ce anul acesta 39% se pronunţă împotriva unei astfel de separări. Dacă întrebarea a fost înţeleasă corect, căci este foarte sucită şi poate fi înţeleasă pe dos, atunci am putea spune că tot mai mulţi români refuză să rămână într-o zonă periferică a economiei europene. De asemenea numărul celor care se pronunţă în favoarea euro este în creştere.

Este ciudat desigur că percepţiile acestea ale publicului larg merg în contrasens cu percepţiile elitei politice româneşti. Astăzi până şi preşedintele Traian Băsescu admite că data de 2015 pentru adoptarea monedei comune nu mai este realistă şi se pronunţă pentru o dată ulterioară. Pe de altă parte statele bogate din zona euro sunt ele însele circumspecte privind aderarea grăbită a unei ţări ca România, căci ele abia dacă administrează situaţia din sudul Europei.