România riscă să piardă miliarde de euro din fonduri europene

CE a informat, joi, că a iniţiat procedura de presuspendare a trei programe cofinanţate prin fondurile structurale ale UE, respectiv "Transport", "Regional" şi "Creşterea competitivităţii economice", România având la dispoziţie două luni pentru remedierea deficienţelor. Reacţiile politice din ţară au fost însă stupefiante : militanţii PDL au cerut imediat şi pe un ton imperios demiterea miniştrilor de resort cosiderând că nu şi-au făcut datoria. "Toate planurile de măsuri au fost uitate în sertare de cei responsabili din guvernul Ponta. Oficialii Comisiei Europene constatau o paralizare a administraţiei publice încă din luna iulie a acestui an", a spus Andreea Paul, fostă consilieră a primului ministru Emil Boc.

Este însă evident că oricât de incompetenţi ar fi aceşti miniştri puşi sub acuzare, ei nu aveau timp să rezolve o problemă cronică. Problema acestor programe vine de departe şi ea ţine în mare măsură de responsabilitatea guvernelor PDL.

Este tipic şi regretabil. În loc să tacă cu discreţie în faţa unui eşec ruşinos şi să coopereze pentru rezolvarea unei probleme majore de interes naţional, politicienii de la Bucureşti se acuză unii pe alţii. Se vede încă odată că fondurile europene nu au fost o prioritate reală. Abia acum, când se vorbeşte nu despre fonduri, ci despre suspendarea lor sau poate chiar pierderea lor definitivă, abia acum partidele preiau subiectul cu scopul de a-şi îngropa adversarii în oprobriu. Fondurile structurale nu au devenit o preocupare decât după ce au devenit un subiect negativ. Dacă fondurile europene nu aduc voturi, pierderea lor înseamnă un imens capital negativ care poate fi instrumentat electoral.

În comunicatul Comisiei Europene se arată însă cu claritate că defecţiunile sunt vechi şi că ţin de sistemul însuşi: ”Problemele sunt legate de domeniul achiziţiilor publice, al bunei gestiuni financiare, precum şi de prevenirea şi detectarea fraudei şi a conflictelor de interese”. Doi miniştri, unul din guvernul Boc şi altul din guvernul Ponta, au fost nevoiţi în ultimul an să demisioneze, deoarece au obţinut fonduri europene în situaţii ilicite (conflict de interse), ceea ce arată cât de larg răspândit e fenomenul şi mai ales faptul că fraudele au fost practicate la cel mai înalt nivel. Or, dacă miniştri înşişi se complac în situaţii de fraudă, ne putem imagina că funcţionarii de la nivelurile inferioare au făcut din fraudarea fondurilor europene un scop în sine.

De la începuturile acestui proces, când un ministru din cabinetul Năstase a fost nevoit să demisioneze din acelaşi motiv şi până astăzi, niciun guvern nu a întreprins o acţiune decisivă. Dar chiar dacă vinovăţiile sunt disipate, guvernele Boc, care au girat în ultimii ani acest proces delicat, poartă cea mai mare răspundere, deoarece au avut cel mai mult timp pentru a remedia defecţiunile.

Guvernul Ponta are la dispoziţie două luni pentru a lua câteva măsuri convingătoare. Comisia europeană se arată însă mai curând indulgentă căci a avertizat de multe ori şi ar fi avut argumente pentru suspendarea totală a acestor fonduri.