Rolul secretarului general al Onu K.Annan în soluţionarea conflictelor actuale

Acuzaţiile că Organizaţia naţiunilor Unite ar fi lipsită de vigoare pentru a putea canaliza eforturile de rezolvare a conflictelor politice, se face în orice caz permanent auzită. In realitate ONU este dependent de interesele statelor cu drept de veto în consiliul de securitate şi de cele ale părţilor aflate în conflict. Secretarul general al ONU ,Kofi Annan joacă în prezent un rol important în rezolvarea conflictului din Cipru şi în discuţiile privind organizarea de alegeri libere în Irak.
Pentru K.Annan este o lună de bun augur. De două ori el şi organizaţia pe care o conduce au putut juca un rol care-i este pe plac ,acela de reprezentant al celei mai înalte instanţe independente a lumii. Primul succes îl reprezintă convorbirile cu privire la viitorul Ciprului. După negocieri dificile, secreatrul general al ONU a dat un ultimatum oamenilor politici în privinţa textului care va sta la baza referendumului din aprilie privind viitorul insulei din Marea Mediterană. Al doilea succes este rolul pe care Annan îl joacă în discuţiile privind posibilitatea de organizare a unor alegeri anticipate în Irak. Aşadar ONU este din nou prezent şi s-ar putea ca importanţa sa să crească în măsura în care situaţia din Irak nu se va stabiliza. Forţa ONU nu are însă nimic comun cu adevărata putere .Ea depinde de interesele pe care le au părţile conflictuale.
Niciodată Annan nu ar fi putut exercita atîtea presiuni asupra ciprioţilor turci, dacă forţa protectoare Turcia nu ar fi fost de acord cu o soluţionare rapidă a situaţiei pentru a-şi întări în acest fel propria poziţie faţă de Uniunea europeană. Dacă în Irak şiiţii nu ar juca un rol atît de însemnat, controlarea lor fiind dificilă pentru puterea de ocupaţie americană, Sua nu l-ar fi rugat pe Annan să preia rolul de mediator. In ultimul timp Annan a demonstrat că poate lua decizii în mod independent, chiar dacă ele nu sunt pe placul superputerii americane. Annan are în vedere în primul rînd stabilizarea situaţiei din Irak şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei. De aceea el a precizat că pentru a organiza alegeri cu adevărat libere şi democrate este nevoie de un minimum de organizare şi securitate, în caz contrar scrutinul nu va putea fi democratic. Urmează faza scenariilor. Cum ar putea fi respectat termenul de predare a puterii de 3o iunie ,cum va avea loc concret instalarea guvernului de tranziţie fără a-i supăra pe şiiţi? .Poate că propunerea extinderii consiliului guvernamental şi a organiozării de alegeri imediate poate fi un compromis raţional. Si poate ar fi recomandabil ca în această perioadă de timp să fie instalat un emisar ONU în Irak, o personalitate recunoscută şi respectată cu puteri depline, ca de exemplu conslilerul lui Annan ,Lakdir Brahimi.
Ar urma însă pentru Annan adoptarea unei alte decizii şi mai dificile, aceea de a retrimite în Irak mulţi colaboratori ,care ar fi expuşi pericolului de a constitui o ţintă uşor de atacat, aşa cum s-a întîmplat în atentatul comis asupra cartierului general al Onu de la Bagdad în august anul trecut. De aceea în aparatul ONU există o rezistenţă acerbă contra unei astfel de hotărîri. Si K.Annan trebuie să ţină seama de toate aceste reticenţe.