Rezoluţia OSCE despre Transnistria, rutină diplomatică?

La Chişinău, acest demers al OSCE nu a generat însă nici o speranţă şi nici o emoţie. Era să treacă neobservat, pentru că nici politicienii şi nici experţii independenţi nu mai cred că aceste formalităţi diplomatice ar putea aduce normalitate într-o zonă de interes strategic al Rusiei.

Starea de pesimism şi indiferenţă a Chişinăului faţă de aceste presiuni diplomatice este de înţeles, în condiţiile în care în ultimele două decenii astfel de somaţii la adresa Rusiei au fost lansate cu zecile de diferiţi parteneri externi ai Republicii Moldova, iar Rusiei nu i s-a întâmplat nimic pentru faptul că le-a ignorat.

Expertul în problema transnistreană, Oazu Nantoi: „Putem aduna câteva kilograme de astfel de rezoluţii favorabile Republicii Moldova, numai că, nu ştiu din care cauză, conflictul rămâne nerezolvat, iar contrabandiştii de pe ambele maluri ale Nistrului se bucură şi aplaudă la unison”.

În 1999, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia şi-a asumat prin semnătură angajamentul de a-şi retrage, până în 2001, întregul arsenal de arme şi muniţii din Republica Moldova. De atunci nu s-a întâmplat nimic. Depozitele de la Cobasna, din stânga Nistrului, stau pline cu sute de tone de armament rusesc ruginit gata să explodeze de la o simplă atingere sau cutremur de pământ.

Vinovat că Rusia nu-şi poate onora angajamentul asumat la nivel internaţional ar fi, spune Kremlinul, regimul ilegal de la Tiraspol, care nu permite evacuarea armamentului de teamă ca nu cumva Chişinăul să atace militar autoproclamata republică transnistreană. Şi pentru ca depozitele să nu fie lăsate la discreţia regimului ilegal de la Tiraspol, Rusia ar fi decis să-şi menţină în Transnistria şi militarii săi „până la soluţionarea politică a diferendului transnistrean”.

În Rezoluţia OSCE se menţionează că „existenta unui conflict nerezolvat în regiunea transnistreană constituie o ameninţare la adresa securităţii şi stabilităţii în Europa şi în regiunea OSCE” şi reafirmă angajamentul acestei organizaţii - care este unul dintre mediatori la negocierile pentru reglementarea diferendului transnistrean - de a găsi o soluţie în formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, OSCE, Chişinău, Tiraspol, UE şi SUA - ultimii doi având statut de observatori).

Adunarea Parlamentară a OSCE consideră ca identificarea unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană în cadrul Republicii Moldova, “cu păstrarea şi consolidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Moldovei în graniţele ei internaţional recunoscute”, constituie scopul major al procesului de reglementare. Iar “democratizarea întregului teritoriu al Republicii Moldova va contribui la atingerea acestui obiectiv”.

La reuniunea de la Belgrad, care s-a încheiat la sfârşitul săptămânii trecute, Rusia a propus excluderea punctului 12 din rezoluţia despre Moldova, care se referă la angajamentele Moscovei de a-şi retrage armamentul din Moldova. Membrii Adunării Parlamentare a OSCE au respins, însă, amendamentul Rusiei, rezoluţia redactată de eurodeputatul suedez Gabsburg Duglas, după o vizită efectuată la Chişinău, fiind aprobată.

Reprezentantul delegaţiei moldoveneşti la Adunarea Parlamentară a OSCE, deputatul Stela Jantuan: „Votarea acestei rezoluţii a decurs în condiţii favorabile pentru Republica Moldova. Cred că această rezoluţie va servi ca reper internaţional foarte bun în reluarea negocierilor în formatul 5+2”.

Unii analişti politici susţin că diferendul transnistrean ar putea fi soluţionat în câteva zile, dacă acest lucru l-ar dori sincer Ucraina. Sâmbătă, în cadrul unei întâlniri în Crimeea cu preşedintele interimar al Moldovei, Marian Lupu, liderul de la Kiev, Viktor Ianukovici, a declarat pentru prima dată din funcţia pe care o deţine că „Ucraina sprijină integritatea teritorială a Moldovei şi modelul de soluţionare a conflictului transnistrean discutat în formatul 5+2”.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Deustche Welle, Chişinău
Redactor: Petre M. Iancu