1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
În focus
Alegeri în România 2024Alegeri anticipate în GermaniaRăzboi în Ucraina
Cele mai noi videouri
TV live

Relaţiile germano-americane în prag de schimbare majoră

Carsten Schmiester/Petre Iancu7 iunie 2005

Relaţiile germano-americane au trecut, de ce să ne minţim printr-o fază neagră. Respingând categoric campania militară care a dus la înlăturarea dictatorului irakian Saddam Hussein Germania n-a trezit prea multe simpatii la Washington. Incepând de marţi, şeful diplomaţiei germane efectuează o vizită în capitala americană, şi mulţi observatori se întreabă, dacă nu e cumva şi ultima.

https://p.dw.com/p/B1WD
Fischer, un diplomat de clasă, examinându-şi încurcat vârful pantofilor. In America ar putea avea dificultăţi cu atât mai mari,cu cât alegătorii germani se pregătesc să dea papucii guvernului de stânga în care deţine portofoliul externelor
Fischer, un diplomat de clasă, examinându-şi încurcat vârful pantofilor. In America ar putea avea dificultăţi cu atât mai mari,cu cât alegătorii germani se pregătesc să dea papucii guvernului de stânga în care deţine portofoliul externelorImagine: AP

„Hello, hello, I don’t know why I say hello you say goodbye....”

Va spune Fischer la Washington „hello”? Sau mai degrabă „goodbye”, se întreba recent un observator din capitala americană.

In SUA, Fischer va fi primit de consilierul de securitate al preşedintelui, Stephen Hadley, va discuta cu mai mulţi senatori pentru ca apoi să confere cu şefa diplomaţiei americane, Condoleezza Rice. In genere, Fischer a făcut o figură bună, inclusiv în America, în funcţia sa de ministru de externe. Dar evoluţia politică internă şi internaţională nu e de natură să-i consolideze poziţia. Dimpotrivă.

Oficial, călătoria lui Fischer e menită să pregătească vizita din iunie în America a cancelarului Schroeder. Dar Fischer va aborda cu gazdele sale îndeosebi chestiuni legate de situaţia din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Se va dezbate stadiul actual al conflictului israeliano-palestinian, situaţia din Afganistan, precum şi cea din Balcani. In plus, Fischer încearcă să-i convingă pe americani de necesitatea lărgirii Consiliului de Securitate Onu prin cooptarea Germaniei ca membru permanent în forul suprem al organizaţiei mondiale.

In termeni diplomatici, politicianul ecologist german se va confrunta la Washington cu discuţii „interesante”. Spus mai pe şleau, va purta discuţii cel puţin dificile.

Probleme ridică în special categoricul nu german la campania americană din Irak, care a împovărat enorm relaţiile transatlantice. Apoi criza din UE şi probabilitatea unei schimbări la cârma Germaniei, după eventualele alegeri legislative din toamnă.

In urma crizei UE declanşate de plebiscitele din Franţa şi Olanda, şefa diplomaţiei americane se plasase demonstrativ de partea celor care doresc continuarea extinderii şi integrării europene. D-na Rice reliefase „interesul american pentru o Europă cât mai puternică” şi ca atare cât mai capabilă să coopereze cu SUA în Orientul Mijlociu.

Dar la Washington se ştie că zilele actualei coaliţii guvernamentale germane de stânga sunt de bunăseamă numărate şi că, dacă se confirmă actualele sondaje de opinie, vor trece la cârmă, în toamnă, creştin-democraţii. Conservatorii germani avuseseră grijă să evite stridenţele antiamericane în campania lor electorală de acum 3 ani şi criticaseră în repetate rânduri opţiunea cancelarului Schroeder în favoarea unei alianţe franco-germane, gândite în termenii nucleului unui bloc menit, împreună cu Rusia şi China, să ţină piept Statelor Unite. Incât, din unghi american, nădăjduitul acces la cârmă al creştin-democraţilor germani ar ameliora simţitor nu doar relaţiile bilaterale ci şi raporturile transatlantice.